Semnat ieri la Aachen, tratatul franco-german este doar o continuare palida a legendarei intelegeri dintre Adenauer si de Gaulle, din 1963. Atunci, doi lideri marcanti ai istoriei ingropau, sub greutatea numelor lor, divergentele dintre cele doua popoare. Noile provocari din lume, raportate la contextul european din prezent, au pus pe tapet necesitatea imbunatatirii acordului. Macron si Merkel au avut invitati, s-au pozat la dineu, toata lumea a socializat, insa realitatea e putin diferita. A fost, mai degraba, un parastas politic, dupa cum remarca presa din Hexagon.
Intalnirea de la Aachen a fost mai mult una simbolica, in conditiile in care Angela Merkel isi traieste ultimele zile in fruntea Germaniei, iar Emmanuel Macron are nevoie de o minune sa mai prinda un al doilea mandat la Elysée. Textul tratatului reafirma principiile solidaritatii dintre cele doua state, dar nicidecum nu aduce vreo lamurire in chestiunile spinoase ale momentului.
Concret, Franta si Germania au adoptat o declaratie comuna prin care se recunoaste ca „o agresiune ori amenintare la adresa uneia din cele doua tari va fi vazuta ca o agresiune sau o amenintare si de catre cealalata tara, care va face totul pentru a-si ajuta partenerul”. Minunat gest de solidaritate, dar inutil, dupa cum noteaza mass-media occidentala, intrucat „un asemenea scenariu este plauzibil doar in cazul unui atac terorist in care trebuie desfasurat un anumit numar de mijloace de asistenta, de cautare, de informatii comune pentru a ajuta cealalta tara, nicidecum nu poate fi vorba de un «ajutor» militar”. Mai mult, Merkel si Macron nu au inventat apa de la robinet, caci o asemenea „clauza de solidaritate” exista deja la nivelul mai multor tari – inclusiv intre Germania si Franta – si ne referim aici la tratatele la nivel de NATO si UE!
Troc pentru un loc in Consiliul de Securitate al ONU
Pe de alta parte, tratatul da asigurari ca Franta va sustine Germania in demersul ei de a obtine un loc de membru permanent in Consiliul de Securitate al ONU. Totusi, subiectul se afla deja pe ordinea de zi a „Agendei 2020”, o foaie de parcurs batuta in cuie inca de acum noua ani! Deci, iar, nimic nou sub Soare la Aachen, s-au adunat doar ca sa aiba de unde pleca.
Evident ca lipsa de substanta a tratatului nu putea scapa netaxata. Dreapta franceza il acuza pe Macron ca vinde nemtilor regiunile Alsacia si Lorena, ba se vorbeste chiar de pierderea influentei la nivelul UE, statut pe care liderul de la Elysée l-ar fi jucat la ruleta cu Angela Merkel. In replica, partea germana a tratat subiectul de o maniera instigatoare – luni, cotidianul „Frankfurter Allgemeine Zeitung” a iesit pe prima pagina cu o casca militara prusaca, insotita de un singur comentariu: „Cine ar fi crezut?”.
Macron – contestat, Merkel – pensionata
In privinta imaginii pe care o au, Macron si Merkel sunt doi lideri tot mai contestati. Nici macar la nivel de UE nu mai impun respect, iar parerile lor starnesc mai degraba rumori decat aplauze.
Criza „vestelor galbene”, chestiunea imigrantilor, Brexitul si opozitia fatisa a catorva state europene i-au subrezit soclul lui Macron. De partea cealalta, Merkel a fost deja pensionata, iesirea ei de pe scena politicii fiind doar o chestiune de zile. Iata de ce adversarii celor doi, dar si analistii din politica vad in reuniunea de la Aachen (fosta capitala a regatului francilor, aflat sub dinastia carolingiana) un soi de priveghi, la care liderii prezenti au deplans disparitia lui Merkel, respectiv Macron.
