„Veniti de primiti nemurire!”, in ciuda faptului ca nu este o reproducere ad litteram, este chemarea rostita de Biserica la fiecare praznic al Sfintelor Pasti si reinnoita in fiecare Sfanta Liturghie.
Invierea lui Hristos din morti este centrul credintei crestine ortodoxe. Sarbatoarea este precedata de douasprezece saptamani de pregatire, care sunt impartite in: duminicile premergatoare postului, Postul Mare si Saptamana Mare. Credinciosii incearca in aceasta perioada sa fie smeriti, sa ierte, sa se roage mai mult, sunt mai generosi si postesc.
Prin Invierea lui Hristos, atat viata, cat si moartea, au dobandit un nou inteles, viata semnificand acum comuniunea cu Dumnezeu. Invierea lui Hristos este cel mai important eveniment al istoriei. De aceea, nu este suficient sa mergem la biserica in ziua Invierii Domnului spre a primi lumina Sfintelor Pasti. Trebuie ca noi sa devenim si sa ramanem lumina, iar lumina din „lumina cea neinserata” a Invierii lui Hristos putem deveni parasind pacatele.
Slujba Invierii
Slujba Invierii incepe cu o procesiune care are loc la miezul noptii, cand credinciosii ies din biserica neluminata cantand, purtand steagurile, icoane, lumanari si Evanghelia (liturgica). Procesiunea ocoleste biserica si se intoarce in fata usilor principale care sunt inchise.
In cultul ortodox romanesc, dupa citirea Evangheliei, preotul bate in usa si poarta un dialog cu o persoana din biserica, strigand cuvintele Psalmului 23, 7-10: „Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei. // Cine este acesta Imparatul slavei? // Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi. // Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei. // Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei”.
Apoi, se canta troparul pascal pentru prima data, impreuna cu versurile Psalmului 67 (68) care vor preceda toate slujbele acestei perioade: “Inviaza Dumnezeu risipindu-se vrajmasii Lui, si fugind de la fata Lui toti cei ce-L urasc pe El !/ Precum se imprastie fumul si nu mai este, precum se topeste ceara de la fata focului topeste fumul de la fata focului,/ Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iara dreptii se veselesc./ Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea!/ Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand/ Si celor din morminte viata daruindu-le”.
Apoi usile se deschid si credinciosii intra in biserica. Biserica este luminata si impodobita cu flori. Preotii au vesminte albe, simbolul hainelor stralucitoare ale invierii de obste. Icoana Sfintelor Pasti, este asezata in mijlocul bisericii, acolo unde mai inainte a fost epitaful. Il arata pe Hristos spargand portile iadului si eliberandu-i pe Adam si Eva din robia mortii. Preotii spun frecvent catre credinciosi: „Hristos a inviat!” – iar credinciosii raspund: „Adevarat a inviat!”.
Dupa intrarea in biserica, se canta canonul pascal atribuit Sfantului Ioan din Damasc impreuna cu troparul Invierii ca refren repetat frecvent.
Ziua neinserata
Pentru ortodocsi, sarbatoarea Sfintelor Pasti reveleaza misterul zilei a opta. Nu este numai o rememorare a zilei istorice a Invierii Mantuitorului, ci si o cale de a experimenta creare din nou a lumii, o gustare a noii si fara de sfarsit Imparatii a lui Dumnezeu.
Aceasta noua zi este exprimata pe intelesul credinciosilor prin lungimea slujbelor pascale, prin repetitia slujbelor din Saptamana Luminata si prin acele aspecte importante care se mentin in slujbe in urmatoarele patruzeci de zile pana la Inaltarea Domnului. Aceste patruzeci de zile sunt tratate ca una singura.
