De cum a aterizat la Bruxelles, seful Pentagonului, generalul (r) James Mattis, acest nou Patton de la Aparare, dupa vrajelile de rigoare, a avertizat raspicat: ”Sunt dator sa va clarific realitatea politica din SUA (…) America isi va indeplini responsabilitatile, dar daca tarile voastre nu vor ca America sa isi reduca angajamentul fata de aceasta alianta, atunci fiecare capitala trebuie sa isi arate sustinerea fata de apararea comuna”.
”Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord trebuie considerat un atac impotriva tuturor si, in consecinta, sunt de acord ca, in cazul producerii unui astfel de atac armat, fiecare dintre ele, in exercitarea dreptului la auto-aparare in mod individual sau colectiv recunoscut de Articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va sprijini Partea sau Partile astfel atacate prin intreprinderea imediata, individual sau impreuna cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru restabilirea si mentinerea securitatii in spatiul nord-atlantic”. Suna frumos Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic, nu? Sau e obsolet, cum spunea Trump despre NATO? Teoretic ar fi, ca dateaza din 1949. Acelasi Trump care din ce in ce mai mult pare o iresponsabila gura-goala, un OTV din vremurile bune. Numai ca gura pacatosului adevar graieste. Anterioarele sale amenintari cum ca sub pulpana SUA nu se vor mai incalzi rau platnicii la intretinerea Aliantei au fost introduse pe teava si de James Mattis, la Bruxelles. Pentru cine nu stie, Mattis, poreclit ”Mad Dog”, e de mult un star in armata americana. Citit (in fine, cica are o biblioteca cu 7000 de carti), slobod la gura ca un texan, adversar al Iranului, s-a remarcat in Afganistan si in Irak. Chiar daca dupa trupele SUA prin partile locului au ramas praf, ceata si cam ISIS. Revenind, seful Pentagonului nu a lasat loc de intors. Tara care nu va contribui cu cel putin 2% din PIB la Alianta va deveni un soi de frate vitreg pentru Unchiul Sam. Si n-are decat sa-ti prajeasca slana pe scut, ca doar vedeti ca Putin are mirosul mai fin ca al unui urs polar.
Romania, partenerul svaiter
In categoria ”datornicilor” se afla si Romania, altfel baiat bun, promite, spunea, anterior, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Permite anul acesta bugetul MApN sa ne ridicam la asteptarile flacaului blond de la Casa Alba? Ca de, noi avem alte chestiuni arzatoare la ordinea zilei. MApN spune ca da. Avem, adica alocata o suma reprezentand 1,35% din PIB plus ”credite de angajament” reprezentand 0,93% din PIB. Cam complicat, desi pe hartie suna bine Altminteri, nici tari mult mai acatari, cum ar fi Germania, Franta sau Canada, nu sunt mana sparta la cutia NATO, desi, spune Stoltenberg, probleme ar fi destule: terorismul, conflictele din Orientul Mijlociu, o Rusie din cale-afara de insolenta, multiplicarea cyberatacurilor, proliferarea armelor de distrugere masiva si rachetele balistice. Sigur, James Mattis stie foarte bine ca saracanii Europei de Est, iesiti din Pactul de la Varsovia (un fel de NATO al blocului rasaritean), convertiti in ”parteneri strategici” ai SUA si desertati baldabac in ranita Aliantei, nu au cum sa aplice zicala ”tai din craci si maneci faci/ tai din cur si faci rever”, astfel incat sa fie cu intretinerea la zi.
Vom fi iarasi ce-am fost: salam de tun
Pe de alta parte, o alianta militara nu face casa buna cu coruptia, omniprezenta prin partea locului. Asta ca sa nu ne mai miram, ingenuu, ca avem o armata demna de un muzeu militar si ca Occidentul ne vinde la pret de fete mari conserve navale si dropii ce zboara jos. De 26 de ani tot ascutim sabiile anticoruptie dar cum se face ca mereu ne pricopsim cu paguboase si dubioase contracte in domeniul militar? Un sac gol nu poate sta drept, spunea un american mai destept ca Trump, Benjamin Franklin, iar rusii au bani sa cumpere orice si pe oricine. Anul de gratie 2017 ne-a prins in aceeasi postura: Romania este o tara incapabila sa se apare singura, sa respinga un atac, sa pastreze o pozitie iar NATO stie asta. Greu de estimat ar fi si ce intelege Donald Trump printr-un NATO cu doua viteze. Adica, cine marca banul, va fi aparat, iar cine nu, nu? Cum ramane cu celebrul Articol 5? Asta intr-un ingrijorator context, in care noul presedinte american pare a vedea politica externa ca pe o (proprie) afacere si Alianta Nord Atlantica ca un punct de lucru al Trump Tower. Unii vad in aceasta noi nisipuri miscatoare. Altii, poate mai lucizi, vad doar o noua punere in scena a eternei impartiri ruso-americane a tortului lumii. Noi? Aici, ne impaunam (cam fara merit) cu scutul de la Deveselu, cu exercitiile multinationale in Marea Neagra si nu realizam o realitate crancena: in caz de Doamne-fereste, coafura oricarei Prime Doamne trebuie sa reziste, la fel si insorita Californie, la fel si granita intre Occident si Orient , adica cea dintre bogati si saraci.
