Frumos ar fi fost sa fi putut spune Centenarul Unirii. Numai ca, privind inapoi, nu stiu cate momente de unire adevarata am avut. Si nu ma refer la actul de la 1 Decembrie 1918, cand toate provinciile istorice locuite de romani s-au unit in cuprinsul aceluiasi stat national. In decursul a 100 de ani am mai pierdut sau castigat cate o bucata din teritoriu sau am dus razboaie dupa cum ne-a impins istoria. Dar cel mai mare razboi a fost intre noi, romani contra romani. Am ajuns sa luptam intre noi tocmai ca sa fim uniti. Suna ca naiba. Si nici uniti nu am reusit sa fim.
Ani buni inainte de 1989 ne-a unit dorinta de a scapa de un regim opresiv. Dorinta noastra s-a manifestat doar in plan emotional, actiunile reale fiind planificate si conduse de altii. Soarta Romaniei se stabilise de catre stapanii momentului, de aici sau de aiurea. Noi ne-am ales numai cu efectele unor tocmeli la care prea multi au batut palma peste capul nostru.
Cine cu cine?
Imediat dupa evenimentele din decembrie a inceput imparteala Romaniei, sub umbrela celei mai mari operatiuni de intoxicare si manipulare. In strada se striga nu ne vindem tara, in timp ce, dupa perdele, smecherii zilei isi numarau banii si stabileau deja preturile. Muncitorii nu voiau sa-si dea fabricile, taranii nu-si dadeau pamanturile. Cand, in timp, au aflat ca sunt stapanii unor mormane de fier vechi, caci asa li s-a spus, primii s-au imbulzit la preturi mici. Ceilalti, vazand ca nu au cu ce sa-si munceasca terenurile, au cedat si ei, renuntand la pretentii. Ce au facut partidele acelor vremuri? Multumesc, bine, au aplicat politicile lor nemaipomenite, cu care cred ca se lauda si acum, politici care aveau sa transforme Romania dintr-o tara de oameni saraci, intr-o tara cu oameni si mai saraci. Chiar si proaspetii imbogatiti au avut de suferit. Au devenit si mai bogati. Dar noi, si asta este cel mai important lucru, am ramas uniti. Uniti cine cu cine?
Fara drept de vot
Peste cateva zile vom sarbatori momentul Unirii de la 1918. Partidele isi vor trimite reprezentantii care ne vor vorbi de inaintasii nostri, de eforturile lor ca Unirea sa se realizeze, de Marele Razboi de Intregire a Neamului, de Romania moderna si de drumul ei spre bunastare.
Despre razboiul lor cu romanii nu vor deschide gura. Ne vor spune sa fim uniti, desi actiunile lor denota dezbinarea si indeamna la asta. Lupta impotriva romanilor a devenit noua politica, ascunsa in spatele lozincilor patriotarde. Toti se zbat pentru tara lor, se tavalesc si urla de durere la suferintele ei, dar aceasta nu seamana cu Romania celorlalti. Unii vor liniste, dar linistea lor nu are cautare. Altii vor justitie corecta, dar justitia lor nu e acceptata de tabara adversa. Unii vor dreptate, ceilalti vor pastrarea avantajelor. Si, incepand de aici, tabloul devine o mazgaleala haotica, din care putini mai inteleg cate ceva. Sa fim uniti, asta este sloganul zilei. Uniti cine cu cine? Cu cei care arunca vopseaua pe pereti sau cu cei care tipa mai tare ca Romania ar trebui sa nu mai aiba drept de vot in UE?
Jocurile lui Iohannis
Presedintelui i se umple gura cand, in strainatate, vorbeste despre Romania moderna si prospera, dar in tara nu rateaza niciun prilej de a matura pe jos cu guvernul, coalitia PSD-ALDE si cu orice politician care nu-i convine. Ne-a impartit in romanii lui si restul, dar noi trebuie sa-i ascultam si sa-i urmam indemnurile lui la unitate. Unitatea dintre cine si ce? Ne-a instigat unii impotriva altora, dezbinandu-ne prin actiunile unei opozitii la randul ei dezbinate, dar nimic nu conteaza mai mult decat un popor unit. Unit cu ce? Apare tot mai evident ca jocurile lui politice sunt puse in slujba altor interese, ne indeamna mereu la unitatea Uniunii Europene, dar Europa asta ne pune la colt si ne calca in picioare, iar el tace. Hai sa fim uniti, zic, dar cu cine. Si de ce?
Vrajba si minciuna
Despre protocoalele dintre SRI si institutiile de drept nu a vrut si nici nu vrea sa vorbeasca. Nu comenteaza zvonuri aparute in presa, a fost justificarea lui. Dspre abuzurile savarsite de DNA si Kovesi in baza acestor intelegeri secrete nici nu vrea sa auda. Noi, insa, in Anul Centenarului, trebuie sa fim uniti ca sa dea bine la poza. Cu cine? Cu SRI? Cu Kovesi si abuzurile facute in numele unei justitii strambe? Suntem mai dezbinati ca niciodata, ne scoatem ochii si ne batem unii cu altii de parca am sarbatori Centenarul Marii Vrajbe. Marea Unire? A fost acum un secol si se referea la cu totul altceva. Acum se poarta ura, scandalul, discordia si minciuna. As vrea sa cred ca nu am dreptate, dar mie mi se pare ca asta ne mai uneste acum, conflictul dintre noi si restul, indiferent din ce parte a baricadei privesti.
