De ceva vreme ma obsedeaza o idee scapata de un amic intr-o discutie despre cine suntem noi, romanii, si ce facem cu noi pentru a ne vindeca. E drept ca nu ne-am vandut tara, am dat-o, in schimb, pe nimic. Nu am declansat razboaie, dar ne laudam cu eroii morti sau mutilati in razboaiele altora. Nu suntem mai grasi de bunastare, ci doar pentru ca ne indopam cu paine. Nu o ducem mai bine decat anul trecut, ci doar mai prost decat la anul. Muta ideea asta, ultima, de la an la an, spunea el, si vei intelege cat suntem de bolnavi. Bolnavi de noi insine.
Un psihiatru, daca ar patrunde in toate mecanismele noastre si ne-ar pipai toate resorturile, vazand si ce putem, dar si ce nu vrem sa putem, ar conchide scurt: tara asta trebuie internata!
Ploaie la ordinul Guvernului
Am ajuns tara paradoxurilor. In 2017, am avut productii record in agricultura. A fost cea mai mare lovitura din ultimii 20 si nu mai stiu cati ani. S-au gasit imediat cetateni sau partide care sa-si aroge meritele, de parca ploaia la timp si vremea buna ar fi fost opera lor, nu o chestiune de noroc. Pe de alta parte, insa, cand s-a aflat ca am importat produse agroalimentare de aproape 6 miliarde de euro, toti au tacut. Foarte putinele explicatii ale acestui paradox erau, in realitate, un amestec de date si cifre din care talpa tarii nu trebuia sa inteleaga ceva. Si nici nu avea cum sa priceapa din moment ce, cu productie record la grau, Romania a mai important aproape 100.000 de tone de paine, produse de patiserie si biscuiti. Incearca sa-i explici taranului ca, desi are hambarul plin de grau, trebuie sa-si cumpere aluat congelat din UE daca vrea paine proaspata, si se va uita la tine ca la un animal de pe alta planeta, oricat ai fi de premier, ministru sau sef de partid.
Padurile au cerut azil in UE
Ne laudam cu cea mai mare crestere economica din Europa. Si nu de acum, ci de ceva timp. A devenit blazonul celor care se perinda prin jilturile vremelnice ale puterii. Unii, mai destepti decat ei, au atras atentia ca este doar o crestere bazata pe consum. Fara investitii, putem sa uitam de ea. Cei din mot nu vor recunoaste asta niciodata, caci trebuie sa-si apere puterea, privilegiile si avantajele ce decurg de aici. Restul nu mai conteaza. Am ajuns experti la furat. Compania aia de drumuri si poteci cred ca este, de departe, cea mai talentata. A incasat peste doua miliarde de euro din roviniete, dar gropile sunt tot acolo unde le-a plantat Basescu la primul mandat. Visam la autostrazi cu zece benzi de dus, pana in America, si una singura de intors, dar ne impiedicam in peste 10.500 de kilometri de drumuri pietruite si de pamant, din tara. Kilometrul de sosea deszapezita e mai scump decat in tarile in care ninge din abundenta, dar Compania asta smechera acum incaseaza bani si daca nu ninge. Iar mai nou, ca sa ne falim cu priceperea pe care o rostogolim in afaceri, am ajuns sa importam si lemn. Al nostru a fugit in Austria si Germania.
Mimarea fericirii
Ceva mai bine stam la sondaje. Lumea are incredere sporita in Biserica, dar de sub anteriul ei scot capul popi pidosnici sau curvari. Accidente? Poate, dar mie mi se pare ca hormonu’ bate neuronu’. Chiar mai des decat facutul crucii la Sfanta Liturghie. In Politie, alta doza mare de incredere. Aici simt nevoia unei paranteze. Cu ani in urma, un ministru al Transporturilor din Japonia demisiona pentru ca, intr-un an, trenurile au cumulat intarzieri de un minut si ceva. Din respect pentru cetateni. In Romania, ministrul Internelor nu demisioneaza nici daca rata de pedofili cu grade pe umar ar fi de unul la 100 de politisti. Tot chestiune de respect. Sondaje despre cat de tare simt romanii ca sunt respectati nu se fac. Nu dau bine la imagine, mai ales acum, cand Justitia mimeaza independenta, cand Iohannis mimeaza statul de drept, partidele mimeaza dragostea fata de alegatori, iar romanii – fericirea. Am ajuns pana acolo incat psihiatrul de care vorbeam s-ar intreba daca nu cumva el este ala nebun. Sindicatele protesteaza cand se maresc salariile, Sanatatea e mai bolnava decat pacientii, ministrul Invatamantului e mai analfabet decat prostul satului, floraresele conduc pe la Energie Nucleara, vacarii ajung sefi peste medici si fotbalistii se bat pe burta cu genialitatea lui Brancusi. Cred ca si Dumnezeu isi face cruce. Suntem bolnavi. Si nu ne vindeca nimeni.
