Asistam neputinciosi la un meci care nu are nicio logica dupa cum se desfasoara. Presedintele unei tari candva cu staif, se razboieste cu presedintele celui mai mare partid. Pe de alta parte, si unul, dar si celalalt, declara ca isi iubesc tara mai mult decat ne-am imagina noi. As vrea sa ma exclud din categoria „noi”, pentru ca nu am motive sa ii cred. Niciunul nu a fost suficient de convingator cu o asemenea declaratie. Vorbe din astea aud de aproape 29 de ani. Si? Cu ce m-am ales?
Cei doi, Iohannis si Dragnea, caci despre ei este vorba, cred probabil ca lumea ii percepe ca intr-un joc de-a soarecele si pisica. Nici pe departe. Niciunul nu isi da seama ca amandoi arata doar ca doua vietati mai degraba speriate, care se alearga sub un borcan de sticla. Cine va ceda, rapus de nepriceperea de a tine ritmul?
Nu stie sau nu vrea?
Rafuiala dintre ei e veche si inca neterminata. Cred ca va fi lalaita pana la alegerile prezidentiale din 2019. Niciun pumn decisiv pana atunci. Face parte dintr-o strategie pe care orice om cu mintea la cap nu are cum sa o inteleaga. De cateva zile, Iohannis ataca pe toate fronturile. Trimite legi peste legi la Curtea Constitutionala, dupa ce le-a scarmanat bine de noduri in papura. Nu cred ca l-a lovit brusc corectitudinea. Daca era sa fie asa, incepea cu un raspuns concret la propunerea ministrului Tudorel Toader de a o demite pe Codruta Kovesi. Sau ar fi lecturat macar legile Justitiei inainte de a afirma – jenant! – ca le trimite la judecata Curtii. Sau ar fi venit cu opinii pertinente cu privire la protocoalele despre care prefera sa declare ca nu stie prea multe. Cel putin oficial. Sau. Sau. Sau. La Iohannis, politica se vede ca se rezuma la trasul de timp cu orice pret. La evitarea unor raspunsuri transante. Nu stie sau nu vrea sa stie?
Atata curaj?
Nicio iesire publica a presedintelui nu e intamplatoare. Cand chiar era nevoie de el, era in concedii urmate de vacante si de disparitii bruste din peisaj. Acum, Iohannis apare cand nu te astepti si are ceva de transmis fara intarziere. Ba stam prost cu economia, ba suntem la pamant cu investitiile, cu drumurile, scolile si gradinitele. Ba PSD se are la cutite cu Banca Nationala. Ba Guvernul e vai steaua lui la atragerea fondurile europene. In fine, lista nemultumirilor este imensa. Iar de vina, evident, este PSD. Reactia lui Dragnea si a partidului? Un pic peste zero. Replicile sunt ori insignifiante, ori starnesc rasul celor care privesc amuzati cum cei doi soricei se alearga sub borcan. Ultima interventie a liderului PSD a depasit limitele ridicolului. „Klaus Iohannis a spus minciuni!” sau, ma rog, ceva in genul asta. Si mai anunta Dragnea ca de acum inainte partidul nu va mai fi mut si va iesi la contraatac. Adica ii va da replica lui Iohannis dupa fiecare atac. Hai lasa-ma! Cine se astepta la atata curaj?
Ponta de ce a putut?
Culmea este ca, de fiecare data, indiferent cat de voalate sau nu au fost marlaniile prezidentiale, Dragnea a tinut sa precizeze ca nu doreste suspendarea lui Iohannis. Ca, vezi Doamne, s-ar ajunge la escaladarea conflictului. Cum, chiar exista unul? Pai nu spuneati voi ca iubiti tara de nu mai putem noi, nu voi? Poate sa calce cetateanul de la Cotroceni Constitutia in picioare de cate ori are chef? Poate, pentru ca Dragnea nu ii va da niciodata cu partidul peste ochi. Poate intra buzna Iohannis peste Guvern, sa le mai spuna el ceva de elefanti? Sigur! Poate face pe vechilul in Parlament pana iese puterea din sala? Poate! Poate dispretui o tara intreaga instigand multimile din strada? Sigur ca poate! Poate orice, pentru ca Dragnea nu va fi de acord cu suspendarea lui. Iar Iohannis stie asta si va profita la maximum. Cum o fi facut mult injuratul Ponta de l-a saltat temporar pe Basescu de pe scaun? El de ce-o fi putut? Spectacolul oferit de Iohannis si Dragnea, alergandu-se la misto, fara sa se prinda din urma, e ridicol pana peste poate. Ce-or vrea sa demonstreze? Ca unul se va prabusi de oboseala sau de la vreo piedica pusa din spate? Care dintre ei?
