Strada este o institutie. Este recunoscuta si protejata de Constitutie ca fiind locul unde presedintele poate da cu capul de pereti orice partid care nu-i de partea lui si orice Guvern care nu-i convine. Strada este, deopotriva, si cabinetul de lucru al lui Rares Bogdan cand nu are imaginatie pentru a face o emisiune isteata. Macar una. Si nu prea are, daca masa, piscina si cazarea de cinci stele nu sunt gratuite.
Imaginea Strazii o gasesti pe pagina lui de socializare, alaturi de o fituica despre o competitie de judo, ca trebuie sa-i faca publicitate si lui Cozmin Gusa cumva, de cand a preluat soarta lui Tai Otoshi si De-ashi-barai. Initial, am crezut ca e nota de plata de la vreo pizzerie, arata cam la fel.
Dupa aia mi-am dat seama ca este o modalitate subtila de a pupa mana stapanului.
Manastur colt cu Verdun
Strada este, insa, si locul prin care tara respira adanc in spectacolul inteligentei – regret! – alterate. Este maidanul ideilor de pripas, unde ai voie sa protestezi pentru ca Guvernul a lasat sa cada grindina la Buhusi, pentru ca Dumnezeu nu da butelii demonstrantilor si Jandarmeria nu stie sa cante „Tombe la neige”, falsand la „Voi, osanditi la foame, sus”! E din „Internationala”? Cu atat mai bine! E un prilej sa redestepte patriotismul de taraba al micutului Rares Bogdan, caruia, ciclic, ii suna in cap trompetele de la asaltul de la Grivita si rapaitul tobelor de la Plevna. Eu il admir. Are atata dragoste de istorie si de presedinte incat ar muta si batalia de la Verdun in spatele primariei din Manastur, numai sa castige nemtii si sa se bucure Iohannis. Ce poate fi mai frumos decat sa-i faca presedintelui pe plac? Si, daca nu are nimic concret, o tema de interes majoritar, improvizeaza el una, cu tineri frumosi si liberi care-si exprima dezaprobarea impotriva a orice, numai sa strige „DNA, DNA, sa vina sa va ia”!
Juma‘ de Bucuresti
De ce este Strada importanta in viziunea lui Rares Bogdan despre oameni si-ntamplari, inchipuiri de viata si mascari? Pentru ca il vede tara infasurat in drapel ca in lepedeu. Pentru ca nu poate pune in imagini scriitura lui moarta din pagina proprie de socializare. Pentru ca nu are curajul sa-i spuna lui Dragnea, in direct, „ba, esti plecat cu sorcova sau pur si simplu ne crezi pe toti tampiti”. Pentru ca e mai usor sa legi un car de transmisiuni de un mars anemic, dar pe care sa il filmezi in asa fel incat juri ca juma’ de Bucuresti e pe Magheru. Pentru ca, daca n-a avut norocul de a fi presedintele TVR, macar sa fie presedintele Strazii. O Strada pe care o incurajeaza fatis sa fie tot mai obraznica in gandire si mai agresiva in lozinci. O Strada pe care o stimuleaza nu pentru ca ar crede foarte mult in ea, ci pentru ca nu poate nascoci subiecte care sa tina tara cu sufletul la gura, depasind ratingul concurentei. E o Strada pe care se amesteca Penes Curcanul cu caderea lui Grindeanu, PNL cu French Cancan si protestele in chiloti de la metrou cu discursul lui Trump despre Dumnezeu si familie. Tablou intepenit in ridicolul care ii permite sa strige „Nu uitati sa iubiti Romania”!
