Prezidentialele precoce

Desi mai sunt doi ani pana la alegeri, campania electorala a inceput. Chiar daca nimeni nu o recunoaste, asta nu inseamna ca o si ignora. Orgoliile si ambitiile incep sa fiarba la foc mic in goana dupa putere. Pana in clipa de fata, nu sunt nume surpriza. Aceiasi oameni la care te-ai fi asteptat. Ca la o piesa de teatru unde doar publicul se schimba, actorii ramanand aceiasi.   

Sunt si partide care stau in umbra, neprecizandu-si pozitia. Inca nu si-au facut jocurile cu aliantele si fuziunile.  Inca nu si-au saturat gurile vesnic flamande din interior.

Ponta vrea, dar nu poate

Numele lui Victor Ponta nu ar putea fi o surpriza. A mai fost o data impins de la spate sa candideze, iar rezultatul, desi favorabil in primul tur, s-a rasturnat spectaculos in turul al doilea, provocand stupoare. Masina de scos voturi, despre care sper ca vom afla cum functioneaza, a mers pur si simplu fara frane. L-a luat pe Ponta pe capota si l-a lasat lat in mijlocul drumului. Surpriza, spuneam, nu ar fi numele, ci ambitia lui de a-si lua revansa in fata aceluiasi adversar, Klaus Iohannis. Victor Ponta, in mod evident, nu va trece de partea Pro Romania doar asa, ca sa fie seful partidului, e prea putin pentru ceea ce nazuieste el. Interesant de aflat ar fi, insa, ce socoteli si-a facut pentru a castiga, in conditiile in care, pana la Iohannis, ar avea de trecut de Liviu Dragnea, care, necrutator si cu un partid imens in spate, il va secera de la glezne.

Dragnea in fata, Firea in rezerva

PSD, in acelasi limbaj dublu, vehiculeaza numele lui Dragnea. Liderul nu exclude posibilitatea de a intra in batalia electorala din 2019, dar se suceste cu deja cunoscutele „e prea devreme” sau „stai sa vedem ce hotaraste partidul”. Hai sa fim seriosi, horaraste altceva decat ce vrea el? Pana la momentul deciziei, insa, Dragnea are de trecut hopul cu cel de-al doilea dosar, probabil prin octombrie. O singura luna de condamnare i-ar arunca in aer toate planurile. Rezerva de avarie ar constitui-o Gabriela Firea, numai ca nici aici situatia nu e chiar atat de roza. Mai are inainte doi ani de condus Primaria Bucurestiului cu vesnicii pradatori pe urmele ei, PNL si USR, care ii vaneaza pana si suvitele care indraznesc sa stea rebele. Doi ani in care, daca nu pune pe tava tot ce a promis la preluarea mandatului, risca sa piarda o buna parte din electoratul care a propulsat-o in functie.

Iepurasul pierzator

Sorin Grindeanu, nume plimbat prin mai toate analizele, dar nu se stie din ce cauza, este cea mai de apreciat figura. Pentru tupeu, din pacate. Dupa esecul unei guvernari incheiate inainte de termen, cu toti social democratii impotriva lui si cu o prestatie penibila la debarcare, sansele lui sunt foarte aproape de zero. Nici macar pe post de iepure nu poate fi folosit. O fi vrand el sa fuga si sa concureze, dar totul arata ca si cum ar fi iesit la inviorare in jurul curtii, ca sa-l aplaude pustii din cartier si vecinii. Alearga de dragul de a alerga, dar nu are pe nimeni in trena. Cine risca sa-l urmeze? Si de ce?

Sanse mari, dar mai vedem

Mihai Tudose, actualul premier, este si el vazut printre candidatii PSD la prezidentiale. Numai ca drumul lui spre Cotroceni este cel mai greu de parcurs. Trebuie sa convinga foarte mult electoratul, dar, deocamdata, Guvernul condus de el se poticneste cam des, se razgandeste si mai des si se incurca in explicatii. Cu toate acestea, conform analistilor politici, sansele lui de a cuceri fotoliul de la Cotroceni sunt mai mari decat ale Gabrielei Firea, care se bazeaza mai mult pe un vot emotional. Liviu Plesoianu, singurul care a spus raspicat ca isi va depune candidatura, nu are puterea de a atrage de partea lui un numar suficient de voturi. Curajul lui, apreciat in alte batalii, nu este de ajuns. Apoi, greii din partid, unsi cu toate alifiile preacurvesti ale politicii de interese personale, ii pot stavili elanul cu usurinta elanul.

Concurenta si nu prea

Jocurile cele mai intersante sunt in zona asa-zisei opozitii. Pana la un punct, dupa care devin lesne de intuit. PNL stie ca Iohannis este cel care trebuie votat, ca atare, nu renunta. USR inca se joaca de-a politica independenta, pretextand ca va avea propriul candidat, dar este previzibil ca va ceda feciorelnic intr-o sustinere a lui Dacian Ciolos. Iar Ciolos are in spate strada. Pur si simplu strada si nemultumitii de orice fel. Iar daca Ciolos intra in turul al doilea, este limpede pe cine va sprijini, lasand la vedere doar aparentele unei concurente.