Dupa ce a devenit primul muzician recompensat cu Premiul Nobel pentru literatura, Dylan este de negasit. Timp de sase zile, Comitetul Academiei Suedeze a incercat, in zadar, sa-l contacteze.
“In clipa de fata nu facem nimic. L-am sunat si i-am trimis email-uri celui mai apropiat colaborator al sau si am primit raspunsuri foarte prietenoase. Deocamdata este suficient”, a declarat, diplomatic, Sara Danius, secretar permanent al Academiei.
Pana la aceasta ora, artistul american nu a oferit nicio explicatie publica de recunoastere a premiului. In seara galei pentru castigatorii Nobel, din 13 octombrie, Bob Dylan sustinea un concert in Las Vegas, dar nu a oferit vreo lamurire despre distinctia oferita. Nicio reactie si a doua zi, cand Dylan a urcat, din nou pe scena, la Festivalul Desert Trip, impreuna cu muzicienii de la Rolling Stones, care l-au omagiat in fata publicului. “Nu am impartit niciodata scena cu un castigator al premiului Nobel inainte. Bob este ca un Walt Whitman al nostru”, a declarat Mick Jagger. “Nu-mi pot imagina pe nimeni altul care sa fi meritat mai mult acest premiu”, nu s-a lasat mai prejos nici Keith Richards. Bref, nazurile lui Bob Dylan la ceremoniile distinctilor care i-au fost acordate de-a lungul anilor fac parte din personalitatea sa. In 1963, la primirea premiului Tom Paine, pentru drepturi civile, Dylan, a spus, printre altele, ca il simpatiza pe asasinul presedintelui Kennedy, insa, ulterior si-a cerut scuze. In 2007, in Spania, a lipsit de la ceremonia de decernare a Medaliei Printului de Asturias, hotarand, in aceeasi seara, sa sustina un concert la Omaha, iar in 2010 nu a participat la Casa Alba, pentru a primi Medalia Nationala pentru Arte.
O explicatie asupra comportamentului ciudat al lui Bob Dylan o are presedintele SUA, Barack Obama, fan declarat al muzicianului: “Asta e Bob Dylan, nu? Nu il vrei sa se traga de sireturi cu tine. Vrei sa fie putin sceptic in totul.”
