Politica mincinosilor care au dreptate

Coincidenta tipic romaneasca, caci numai aici se intampla la modul asta. La altii, „coincidenta” e lucrata cu mai mult rafinament, cu mai multa subtilitate. Exact cand Dragnea era intr-o abrupta cadere de imagine dupa congresul cu cantec de acum cateva zile, cand presa scrisa, video si online inca ii toca marunt-marunt prestatia, cand audierea lui Florian Coldea in Comisia de control a activitatii SRI s-a dovedit a fi doar o invitatie la un piscot, uite cum apare evenimentul care muta atentia spre cu totul altceva. Sigur, daca nu acum, atunci unde?

De ce sa se gandeasca populimea de unde scoate Guvernul bani pentru planurile faraonice ale premierului Dancila sau ale lui Dragnea, unul pe 100 de ani, altul pe numai 22, cand el nu poate asigura zilnic nici macar un pumn de orez pentru fiecare? De ce sa barfeasca  pe seama Irinei Tanase, iubita liderului PSD? Stai ca le dam noi spectacol si tema pentru acasa.

Se ascundeau, dar nu ii cauta nimeni

Dragnea a aparut la televiziunea de casa a partidului intr-un interviu pe care nu stiai cine-l modereaza: el sau realizatorul? Un interviu naucitor, impins de la spate ca un carucior de supermarket. Si, de la un raft la altul, se bagau de toate inauntru, sa fie masa bogata si poporul sa caste ochii. La raionul „Ponta, ti-o trag”, era sa cada agregatul de pe roti de cate articole au fost stivuite. Liviu Dragnea a pus inauntru si povestea primului Guvern Ponta, varianta lui, si numirea Codrutei Kovesi, si legaturile lui Ponta cu SRI dar si cu sefa DNA, si tatonarile lui Gabriel Oprea pentru un Guvern prieten cu statul paralel, plus condimentele de rigoare. Multe. Ultima, asta cu Oprea, cel putin, m-a dat rau peste cap. Intalnire la o carciuma retrasa, fara clienti multi, intre Dragnea si „Generalul Izmana”, de parca interesul national de care s-au dat amandoi cu capul ca de patrafirul popii era o chestiune de conspirativitate maxima. Un fel de vezi tu, romane, nici nu trebuie sa stii cat bine iti pregatim. Era ca o intalnire secreta a unor ilegalisti care se ascundeau, dar pe care nu ii cauta nimeni.

Nici o zi fara SRI

Este foarte bine ca s-a aflat ca Victor Ponta a facut primul Guvern la sugestia sau indicatiile lui Maior. Ca avea simpatii si iubiri secrete cu serviciile de informatii, in timp ce cu Crin Antonescu stabilea ca astea sa nu se mai amestece in politica. Dar si ca Dragnea a spus adevarul cu numirea Codrutei Kovesi, ca asa scria pe un biletel, rupt probabil din capitolul XIX al romanului politicii romanesti. Numai ca, pe de alta parte, Ponta, aflat si el intr-un supermarket, ajunge la raionul „Dragnea, hot si mincinos”. Iar de aici isi baga si el in cos numirea Codrutei Kovesi, editia a doua, din care aflam ca de fapt Dragnea insista sa fie numita in functie, ca sa scape si el de dosare. O editie revizuita, cu poze in care Dragnea fugea ca un chelner dupa Zana Anticoruptiei sa-i dea soriciul Porcului Penal sacrificat in curtea serviciilor secrete. Urata morala a politicii: nicio zi fara SRI! Dar Ponta isi mai baga in cos si primul lui Guvern, in care Dragnea voia neaparat sa fie ministru la Interne si n-a mai avut noroc. Cu specificatia ca formarea acestui Guvern – spusele lui Ponta – s-a facut la Ilie Sarbu acasa, cu Dragnea de fata si ramas batand din buze.  Deci, nu la indicatiile SRI. Asta, ca sa nu mai spun ca Ponta nu a ramas dator fata de liderul PSD, aducandu-i aminte ca si acum ii pare rau ca l-a numit ministru la Dezvolare, ca de acolo a furat si si-a cumparat baroni locali. Iar daca Guvernul in care Dragnea a ajuns ministru la Dezvoltare a fost facut dupa pofta SRI, inseamna ca si lui Livache i-a placut.

Primenirea la fata

A aparut in joc si Crin Antonescu. I-a dat dreptate, partial, lui Dragnea. Unii il acuza ca a fost un tradator si ca s-a ascuns dupa fustele nevestei. Ca a rupt PNL, ca l-a adus pe Iohannis presedinte de a naucit partidul. Atatea jocuri de iti iei campii. In valtoarea lor, caci fara jocuri nu se poate si nu se face politica, ma intreb si eu, naiv la chestiile astea, daca Vadim Tudor o fi mintit cand a scris ca plata pentru Antonescu, la inscrierea europarlamentarilor liberali din grupul ALDE in Partidul Popular European, a fost de 100 de milioane de euro, plus alegerea sotiei ca vicepresedinte al Parlamentului European. Or, doamna Valean tocmai acolo este. Poate ca si nebunia asta cu vanzarea PNL e tot un moft de supermarket, dar cica banii ar fi fost virati in banca unor prieteni de familie, Agnelli. Industriasi grei, intinsi in mai toata Europa. Iata cum, dintr-o cumparatura de seara, la un supermarket, politica romaneasca intai se primeneste, ca nu cumva noul rahat in care se scalda sa se aseze peste cel vechi.