In Statele Unite, corectitudinea politica se abate si asupra copiilor. Incet-incet se va ajunge la o spalare pe creier de factura nord-coreeana.
In Massachusetts, o fetita de patru ani a dezvaluit familiei ca invatatoarea sa i-a cerut sa nu mai foloseasca expresia ”cea mai buna prietena a mea”. Socati, parintii au cerut explicatii. Au primit insa o scrisoare: ”Din experienta noastra, folosirea acestei expresii, chiar si de-o maniera afectuoasa, ii poate face pe alti copii sa se simta exclusi, ceea ce ar putea duce la formarea de grupuri izolate cu cunsecinte nefaste”. Deloc convinsi de raspuns, parintii si-au mutat copilul la alta scoala pentru ca fetita lor ”sa-si poata exprima libera sentimentele”. Dar dezbaterile asupra acestor gen de expresii sunt aprige in sistemul american de invatamant. Inca din 2010 mai multi consilieri in invatamant ii incurajau pe elevi sa nu aive ”best friend”, in scopul de a se evita fenomene ca ”excluderea” sau ”hartuirea” in scoli. ”Incercam sa vorbim cu ei si sa ne asiguram ca au grupuri mari de prieteni, in loc sa fie posesivi in prietenie. Parintii spun uneori ca Johnny are nevoie de acest prieten particular. Le spunem ca nu are nevoie de cel mai bun prieten”. In ciuda faptului ca mai multi psihologi subliniaza importanta relatiilor amicale puternice care se pot dezvolta intre copii. Acest gen de masuri face parte dintr-o tendinta de supraprotectie din ce in ce mai criticata in SUA.Spre exemplu, anumite scoli organizeaza evenimente si concursuri sportive fara invingatori si fara perdanti, in scopul de a evita ”deceptiile sau clasamentele traumatizante”, cum ar fi ultimul loc la un concurs etc. Mai mult decat atat, numerosi profesori evita sa corecteze temele copiilor folosind stilouri cu cerneala rosie pentru ca aceasta culoare este estimata ca ”prea agresiva”.
