Nebunia din PSD, favorabila lui Iohannis

Aerele conspirative si misterul de proasta factura intretinut in jurul caderii sau nu a Guvernului nu te-ar trimite spre o tara care si-ar cunoaste drumul. S-au facut si desfacut aliante de moment, s-a batut palma in spatele altarului, presa a aruncat pe piata informatiile cele mai stranii, primite, probabil, de la cei care ar fi trebuit sa taca si, ciclic, a aparut pe ecrane mustata zbarlita a lui Dragnea, dirijorul balciului politic. Tariceanu a preferat decenta maxima. Chestiune de stil. Iohannis a stat la panda. Chestiune de strategie.

Scriam tot aici, in National, la jumatatea lui mai 2016, un articol intitulat „Guvernul e tare. Aproape ca e teapan”. Titlul aparuse in perioada interbelica, in ziarul Universul. „Unul din guvernele epocii, nu mai stiu care din ele, isi ducea existenta pe muchie de cutit. Redactiile, in goana dupa intaietate, asteptau cu infrigurare momentul decisiv. Cade sau nu cade? Batalia a fost castigata de Universul, al carui trimis a dat primul rezultatul sedintei, sintetizand perfect: «Guvernul e tare. Aproape ca e teapan»”.

Politica de balci

Cam acelasi lucru se intampla si acum. Guvernul a fost atat de bine impins in peisaj incat a ramas intepenit. Nu s-a mai miscat. A ramas blocat in propria lui neputinta de a-si duce la capat propriul program. Unii au dat vina pe partidul majoritar care l-a adus la Palatul Victoria. Altii, pe Grindeanu, premierul. Sa-l fi obligat sa demisioneze? Zice-se ca n-ar fi vrut. Dupa care partidul a revenit in spatiul public si a declarat ca prim-ministrului nu i s-a cerut demisia. Retragerea sprijinului politic? Circ! Sa-l fi dat jos cu demisii in bloc? Cu o remaniere? Au aparut imediat mesaje publice ca se va forma un grup de rezistenta in cadrul PSD care va rupe partidul. Zvonurile despre ce si cum i-au ametit pe toti, incat la televiziunea de familie PSD ajungea sa nege totul si sa se contrazica, spre stupefactia tuturor. Spectacolul celor patru saptamani de colici politici arata mai mult a balci comunal, cu gratare, acadele si calusei unde sa-ti invarti mandra. Cand nimeni nu se astepta, de la Cotroceni a venit vestea ca presedintele nu se amesteca, nu arata a ceva serios. E treaba PSD-ului si, ca atare, sa si-o rezolve.  In fapt, doar o mica stratagema de a astepta ca vanatul sa cada in capcana pe care singur si-a intins-o.

Imoral sau amoral?

Liviu Dragnea nu este scutit de adversari chiar in propriul partid. Anumite surse spun ca nu e momentul ca acestia sa se lanseze in atacuri, dar practica a demonstrat ca politica este, de fapt, o succesiune de momente pe care nu trebuie sa le ratezi. Dusmanii lui de ce le-ar ocoli? Poate ca si Dragnea, cand le-a avut, le-a fructificat. A-i acuza pe unii sau pe ceilalti de imoralitate politica e doar un alt circ ieftin, de talk-show-uri rasuflate, caci nimeni nu e mai breaz decat celalalt.  La ce ajuta sa faci scandal ca X sau Y e lipsit de moralitate politica? La nimic, pentru ca jocurile de culise nu tin cont decat de interese.

Minge de ghem, set si meci

Insa toata balmajeala asta parca anume provocata i-a lasat lui Klaus Iohannis un culoar pe care sa intre in forta. Partidul pentru care oricum nu avea prea multe iubiri s-a impiedicat la cadril taman la schimbarea partenerilor, dezvelindu-si moliciunea gleznelor si slabiciunea genunchilor. Mare, mare partidul, nimic de zis, dar cu picioare de lut. O motiune de cenzura votata masiv, lucru de nedorit pentru multi, ii aduce lui Iohannis PSD la picioare. Premierul este desemnat de el si nu are niciun motiv sa nu negocieze dur. O demisie a premierului, de buna voie sau determinata de presiunile din partid, are acelasi rezultat, caci Dragnea tot la mana lui ajunge. Poate ca Iohannis nu va exagera, provocand o criza politica, mai ales acum, cand Donald Trump il considera singurul cap de pod serios in curtea Europei. Iar daca o va face, va avea grija sa puna totul pe seama PSD. In schimb, poate toca marunt nervii partidului, fara sa depaseasca limitele constitutionale, dar aratand, astfel, ca doar din mana lui politica isi culege boabele. Ce castiga? Un mare plus de imagine pentru candidatura din 2019 la alegerile prezidentiale, la care se adauga o demonstratie despre cum se conduce o tara. Pe de alta parte, un Grindeanu nedebarcat nu i-ar fi fost favorabil lui Dragnea. Autoritatea lui in partid, in plina testare, ar fi alunecat si mai jos si, in scurt timp, risca sa se vada inlaturat. Cine castiga? Tot Iohannis.