Azerbaidjan, Federatia Rusa, Kazahstan, Turkmenistan si Iran delimiteaza Marea Caspica, “placinta” resurselor asiatice de petrol si gaze naturale.
Kaweh Sadegh-Zadeh, expert in geopolitica energiei din regiunea Marii Caspice, atentioneaza ca Rusia, SUA, UE si China au intrat in competitie pentru resursele caspice.
Limitarea dependentei de gazele rusesti
Companiile petroliere occidentale au intrat deja in regiunea caspica si si-au impus proiectele de constructie a rutelor de export. Spre Vest, bineinteles. China a facut o miscare importanta in Asia Centrala, „zona pivot” a acestei batalii pe resurse energetice, prin proiecte de conducte care sa transporte petrol si gaze naturale din Regiunea Marii Caspice, evident, spre China. UE are pe tapet proiectul Coridorului Sudic al Gazelor naturale, care ar trebui sa duca pretioasele resurse spre Europa. Marele proiect al Europei, unul considerat vital, este sa limiteze la minimum dependenta de gazele rusesti, care constituie un important element de manipulare politica.
Razboiul nevazut din Azerbaidjan
„Cel mai bun lucru este ca placinta resurselor caspice e suficient de mare ca sa-i sature pe toti jucatorii de pe aceasta piata, daca nu intervine elementul politic geostrategic”, e de parere Sadegh-Zadeh. Problema e statutul Marii Caspice. In prezent, Rusia, Azerbaidjan si Kazahstan au ajuns la o intelegere in ceea ce priveste regiunea nordica a marii. Azerbaidjan, Iran si Turkmenistan au inca divergente pentru delimitarile sudice. In privinta proiectelor de conducte de export, situatia se complica, Rusia tinand cu dintii sa nu piarda controlul. Cartea se joaca pe Azerbaidjan, cu Iranul tinut sub presiune. Un jucator ocult in regiune este Israelul. In 2008, a incercat o miscare importanta cu Georgia, repede anihilata de rusi. Iar la momentul actual, Azerbaidjan este, conform The London Times, impanzita de agenti Mossad, dar si de agenti ai Garzii Republicane Iraniene, care se razboiesc pe tacute.
