Mass-media si retelele sociale promoveaza cu dezinvoltura ideea ca Liviu Dragnea este un dictator, care controleaza PSD si Guvernul cu mana de fier. Toate datele arata insa ca avem de-a face cu un mit, care, ca orice mit, are un sambure de adevar, dar este departe de realitate. Autoritatea lui Liviu Dragnea s-a bazat, de la inceput, pe acordul partidului, care a urmarit cu consecventa castigarea guvernarii, dar impresia de autoritate sau de autoritarism este o reactie fata de opozitia lui Victor Ponta si a oamenilor lui din PSD. Acestia au crescut mitul lui Dragnea dictatorul din frustrarea pierderii conducerii partidului.
Eticheta s-a prins insa in momentul in care PSD, castigand alegerile, a dorit sa-si impuna propria politica. Practic, orice-a dorit sa faca guvernul social-democrat – marirea salariilor, schimbarea legilor justitiei etc. – a fost contracarat de opozitie si de sustinatorii ei ca fiind vointa lui Dragnea dictatorul (Daddy). In momentul crizei care a condus la caderea Guvernului Grindeanu, nimeni nu si-a pus problema privind autoritatea presedintelui PSD, concluzia unanima si imediata fiind ca Grindeanu vrea sa scape de dictatorul Dragnea. Situatia este similara in cazul lui Tudose, batut pe umeri pentru ca nu mai poate suporta dictatura.
In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De la inceputul guvernarii, Liviu Dragnea a avut o pozitie mai degraba slaba in raport cu Guvernul. Chiar daca a reusit sa-si impuna autoritatea in numirea unor ministri importanti, conducerea efectiva a Guvernului nu i-a apartinut niciodata. In actiunile lui, Dragnea s-a bazat pe sprijinul partidului, nu al Guvernului. A putut sa faca acest lucru pentru ca partidul l-a sprijinit chiar daca nu detinea autoritatea in Guvern. Si Grindeanu a incercat, si Tudose incearca acum sa profite de pe urma lipsei de autoritate a lui Dragnea in raport cu Guvernul si sa-si impuna propria autoritate. Dragnea este insa presedintele PSD, iar PSD simte ca aceasta incercare de autonomizare a premierilor vine in contradictie cu politica sa. Nu e vorba asadar despre dictatura lui Dragnea, ci despre felul in care partidul percepe dorinta unor membri care, ajunsi pe cea mai inalta pozitie guvernamentala, incearca sa-si impuna autoritatea asupra sa.
In cazul Tudose, indepartarea de politica partidului este chiar mai mare decat in cazul Grindeanu, desi acest lucru nu a fost, pana acum, aflat de presa. Fata de Grindeanu, Tudose si-a impus in mult mai mare masura vointa in Guvern, iar actiunile sale au incercat in permanenta sa limiteze influenta lui Liviu Dragnea si a conducerii PSD asupra Guvernului. Nici vorba deci despre faptul ca Dragnea ar fi condus, cu mana de fier, Executivul. Presedintele PSD a incercat sa mentina linia partidului la nivel guvernamental cu resurse tot mai mici, de la zi la alta. In cazul ambilor premieri, acestia au incercat sa-si impuna autoritatea facand apel la surse de sustinere exterioare partidului si aflate in conflict cu PSD si cu Liviu Dragnea.
Asadar, departe de a fi reactii fata de dictatura presedintelui PSD, actiunile lui Grindeanu si Tudose nu sunt decat incercari de a indeparta partidul de politica sa. Daca discutam despre puterea lui Dragnea asupra Guvernului, adevarul e ca, in tot acest timp, el a avut prea putina, si nu prea multa putere asupra Guvernului. Nu aceasta este definitia unui dictator.
Corecta analiza.