Un vrednic urmas al eminentilor „genunche” Liviu Pop si „pamblica” Valentin Popa, ministrul Daniel Breaz a vorbit la televizor despre ce reprezinta pentru el „ca roman, ca si cadru didactic” poetul Mihai Eminescu. Apoi, dupa ce a cotonogit limba romana, onor demnitarul abia a ingaimat un vers din “Luceafarul”.
„Pentru mine ca om, ca roman, pot sa spun, ca si cadru didactic….eu consider, asa cum considera foarte multa lume, ca este practic cel mai mare poet care l-a dat Romania, cel putin pana in momentul de fata. O opera extraordinara”, a spus Breaz . Corect este “pe care l-a dat”, desi nu i s-a spus de la obraz domnului breaz in cultura. Ministrul Culturii (!) a devenit iute iritat cand a a fost intrebat daca poate recita niste versuri de Eminescu si ce semnificatie au ele (Acum ce facem aici? Suntem la o ora de romana, in care sa fac comentariul literar al versurilor?), iar dupa un efort remarcabil de memorie, in sfarsit a glasuit “Cobori in jos luceafar bland”. “Luceafarul” este litania cersetorilor (tineri) din transportul in comun, dar macar aia au memorat mare parte din versuri. Daca ar rasfoi putin publicistica eminesciana, gafeurul Daniel Breaz ar putea sa afle urmatoarele: Ce cautã aceste elemente nesãnatoase in viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã castige avere si onori, pe cand statul nu este nicaieri altceva decat organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumuland cate trei, patru insãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã implineascã nici pe una in deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã romaneascã, care n-are atatea cunostinte pozitive pe cate are un invãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Pe articolul scris de Mihai Eminescu in „Timpul” din 1877 nu s-a asezat un fir de praf.