Loja cubaneza care a sarbatorit luna trecuta 300 de ani de existenta a inchis o pagina de trei decenii dificile marcate de stigmatizare si excludere, intre revolutia castrista din 1959 si dezghetul de dupa 1990.
Imbracat in alb, avand la cat un colier de aur ornat cu echerul si compasul, Lazaro Cuesta a condus ceremoniile , in 24 iunie, in templul Marii Loje a Cubei din Havana, ridicand, alaturi de 30 de frati, un pahar cu vin si scandand (foarte republicana) deviza masonica: ”libertate, egalitate, fraternitate”. In varsta de 72 de ani, acest fost tamplar a devenit, in 2015, primul Mare Maestru de culoare numit in Cuba. Istoria lojelor masonice pe insula vine de la sfarsitul secolului XVIII-lea, cand ele au fost importate de colonistii francezi veniti din Haiti. Oficial creata in 1859, Marea Loja cubaneza a avut o coabitare delicata cu colonizatorii spanioli, inainte de a intra intr-o perioada fasta, dupa independenta, la inceputul secolului XX. In 1950, numara peste 30.000 de adepti.
Nationalizare sub Castro
Dupa ce regimul lui Fidel Castro a preluat puterea, in 1961 majoritatea proprietatilor Marii Loje au fost nationalizate, intre care si sediul central, o cladire cu 11 etaje din plin centrul Havanei. A fi francmason in 1960 era ”un pacat” in ochii autoritatilor, isi aminteste Juan Antonio Velez, un metis de 90 de ani din care 55 petrecuti in sanul lojei havaneze.
Istoricul Eduardo Torres-Cuevas, directorul Bibliotecii nationale, expert in masoneria cubaneza, explica: spre deosebire de alte tari, Cuba nu a interzis practicile credinciosilor, francmasonilor sau membrilor ”abakuas” (confrerie secreta afro-cubaneza). Dar masonii erau considerati ”suspecti” si au fost exclusi din posturile statului, angajator exclusiv al cubanezilor. Multi au ramas fara slujbe si au fost nevoiti sa abandoneze masoneria pentru a putea trai. Refuzat de toata lumea, Antonio Velez a gasit de munca la o plantatie de cafea, inainte de a se angaja , cu ajutorul unui frate mason, la un hotel, in 1970.
Fetele salcamului
Numerosi intelectuali si membri in ierarhia francmasona au parasit Cuba. Inainte de revolutia cubaneza, erau 34.000 de membri pentru ca la sfarsitul anului 1980 sa ramana doar 19.500. In 1991, norii negri au mai trecut iar statul si-a normalizat cumva relatia cu francmasonii, catolicii si protestantii dar si cu adeptii riturilor afro-cubaneze. Un dezghet care a provocat un boom al adeziunilor la Marea Loja cubaneza.
Lazaro Cuesta a relatat ca a asistat chiar la adeziunea unor militari si militanti duri ai Partidului Comunist Cubanez. Astazi, sunt inregistrati 27.800 de frati, in general barbati de peste 40 de ani, in 321 loje de pe cuprinsul tarii. Tinute mereu deoparte, femeile s-au multumit, incepand cu 1936, cu o loja ”para masonica”, denumita Fetele Salcamului. Opusa cultului discretiei (sau secretomaniei) constatat in lojele occidentale, apartenenta la francmasonerie se asuma la lumina zilei pe insula din Caraibe. Acordata, ca peste tot, prin cooptare, ea confera o anumita valoare etica si morala membrilor desi nu garanteaza nici o reusita pe plan social.
Francmasonerie saraca
De altfel, masoneria cubaneza functioneaza doar pe baza unor mici cotizatii ale membrilor. Si nu a reusit sa-si restaureze templul din Havana decat cu ajutorul unor donatori generosi. ”Suntem o francmasonerie saraca”, marturiseste Leonardo Hernandez, un economist, acum pensionar. ”Dar daca ma imbolnavesc va fi mereu un frate la capataiul meu”. Alt aspect: dominata de elita alba la origini, masoneria cubaneza s-a deschis progresiv si catre o populatie mai modesta si unor profesiuni neelitiste: zidari, tamplari, instalatori etc. ”Astazi, loja e mai colorata”, spune Antonio Velez.
„Felicitari” cubanezilor pentru aceasta „realizare”!In maximum 20 de ani vor ajunge sa importe trabucuri si rom!