O zi intreaga m-am intrebat de ce Augustin Lazar a nuantat momentul iunie 2016 in anuntul pe care l-a facut cu ocazia incheierii cercetarilor privind evenimentele din decembrie 1989. Lovitura de stat poreclita „revolutie” se petrecea in decembrie, iar el o da inainte cu iunie. Or, in insoria recenta, in iunie nu s-a produs nimic semnificativ, exceptand „Mineriada”. E adevarat ca cele doua momente au un numitor comun, Ion Iliescu, dar tot nu se pupa una cu alta. Apoi, unul dintre procurorii care au lucrat in dosar, si al carui nume nu ma simt obligat sa-l fac public, mi-a deschis ochii: „A vrut si Lazar sa-si traga spuza pe turta lui, ce nu intelegi?”
Poate un procuror general sa-si faca un titlu de glorie dintr-un dosar care inseamna mai mult tragedii si istorie decat dreptate? Poate un procuror general, care ar trebui sa fie un munte de integritate morala, sa se impauneze cu lupta anticomunista in conditiile in care chiar anticomunistilor le-a facut viata din grea, in si mai grea? Raspuns: din moment ce si-a cerut scuze detinutilor politic cu zambetul pe buze, fara remuscari, e limpede ca poate. Si nici nu-l deranjeaza.
Lovitura de stat in 3
Ceea ce lasa sa se intelega ca ar fi fost rodul initiativei si stradaniilor personale, are in spate un cu totul alt substrat. De-a lungul timpului, dosarul evenimentelor din decembrie ’89 a fost plimbat peste tot unde a fost posibil. Cand inchis, cand redeschis. Iar momentul iunie 2016 are legatura cu decizia Curtii Constitutionale, care hatarase definitivarea cercetarilor, mai putin cu elanul muncitoresc al lui Augustin Lazar. Nu stiu ce dosar a rezultat, dar nu este greu sa ne imaginam cu totii.
In momentul in care a fost preluat de la Sectia Parchetelor Militare de Laura Coduta Kovesi, la vremea respectiva Prim-procuror al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cauza avea 58 de inculpati. Acum mai are doar trei. Trei oameni, asadar, care au intors Romania cu fundul in sus si care au ucis peste 800 de romani. Primii 200 nu intra in discutie aici, pentru ca provind din evenimentele premergatoare loviturii de stat, adica pana in 22 decembrie ora 16.
A fugit „Revolutia”
Impartirea evenimentelor de atunci in doua capitole distincte, revolutie si lovitura de stat, mi se pare cam anapoda. E doar o abureala totala, cat sa fie manipularea bogata. Prin 1993, cand eram redactor-sef la revista „Baricada”, am publicat alaturi de colegul meu Tudor Borcea un serial care a tinut patru saptamani, intitulat „Revolutia spontana a durat 19 ani”. 19 ani socotiti din prima zi in care GRU, Directia de informatii militare externe a statului major al Fortelor Armate ale Federatiei Ruse, a facut prima recrutare in armata romana, si pana la data declansarii evenimentelor din Romania. N-o fi fost ea prima recrutare, de fapt, rusii au fost mereu vrednici la capitolul asta, dar era prima recrutare care viza asasinarea lui Nicolae Ceausescu.
cPe scurt, in timpul unor exercitii militare comune din Marea Neagra, un ofiter de rang foarte inalt din marina militara romana urma sa distruga cu o lovitura de tun iahtul lui Ceausescu. Inregistrarile stau marturie, iar omul nu era nebun. Abia dupa refuzul ofiterului rusii au trecut la organizarea celor doua grupuri de care s-a vorbit atat timp: Iliescu cu civilii, Magureanu cu zona militara. Si „Revolutia” aia unde e, Lazare, cand peste tot pute a lovitura de stat? A fugit?
Rambo calare pe tanc
Manipularea nu consta, in mod special, in plimbarea evenimentelor prin naclaiala unei revolte populare, apoi a unei revolutii spontane urmate de una cu acte in regula si, la final, a unei lovituri de stat. Manipularea consta in numarul de inculpati. Exemplu: la Sibiu, in decembrie 1989, 57 de imobile au fost facute una cu pamantul. Nu stiu cum ar fi corect raspunsul, ori armata tragea foarte prost ori a tras foarte mult? Vinovati? Nimeni. Sergiu Nicolaescu, regizorul care mi-a inspirat mereu dispret, se credea Rambo. Comanda si el o parte din armata, dar si din filmul asta zgomotos. A mai verificat cineva care a fost, de fapt, rolul lui? Caramitru ar putea avea o scuza, cred eu si imi vine sa rad cand aud de el. Trebuia sa demonstreze serviciului de informatii britanic MI6, care facuse din el un agent de influenta pe cinste, ca este un tip de nadejde, pe care Albionul putea conta. Astea unde or aparea in dosarul procurorilor lui Lazar? La „Revolutie” sau la lovitura de stat?
Sa dai cu fruntea in ghioaga
Nu trebuie sa aveti sperante mai mari nici de la dosarul evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Se va desfasura pe acelasi tipic. Trei vinovati, hai patru, daca-l includem si pe Marian Munteanu, careia i se va imputa ca din cauza lui au venit minerii la Bucuresti, ca prea tipa impotriva lui Iliescu. Vinovate vor fi trenurile care i-au adus pe mineri, nu si ministrul Transporturilor, autobuzele care i-au carat, ghioagele cu care ne-au bagat mintile in cap, femeile care nu s-au lasat violate si tiparnita lui Ratiu. Pana la urma, va rezulta ca actiunea care ne-a trimis in epoca de piatra a fost o intrunire cordiala, de lucru, un schimb de opinii in care noi am venit cu fruntea direct in batele lor.
