Oricum nu a fost. Revolutiile arata altfel. Cad regimuri, se schimba sisteme. Aici s-au schimbat doar niste personaje cu altele si numele unor strazi. Ne place noua sa credem ca am facut o revolutie. N-am facut. Ne-au mai adaugat niste bucati de lant, sa fie mai lung si sa ni se para ca suntem mai liberi, dar au mutat si carnea dincolo de capatul lui. Si, pentru ca povestea cu revolutia sa fie credibila, a fost nevoie sa moara niste oameni. Multi, prea multi pentru o revolutie care nu a avut loc. De ce ne-om feri sa-i spunem lovitura de stat?
Dosarul evenimentelor din decembrie ’89 a fost deschis inca de la inceputul anului ’90. Niste personaje, cele mai multe imbracate in haine militare, au ucis oameni. Nu era razboi, era un spectacol regizat in alta parte, pentru care, acum, abia de raspunde cate unul, pe ici pe colo.
Cine pe cine ataca?
A fost nevoie de 30 de ani ca dosarul pompos numit „Revolutia din 1989” sa ajunga la instanta. 30 de ani inseamna aproape o viata de om, mai ales daca socotesti ca multi dintre cei care au murit atunci nu aveau inca anii astia sau abia ii implinisera. Pe scurt, chiar daca reiau, intro-tara care nu se afla in razboi cu nimeni, armata deschide focul. Cat a fost la ordin, cat din proprie initiativa, cat a fost ca sa se apere, desi nu o atacase nimeni, e greu de spus. Am o presimtire care n-o sa placa multora, anume ca procurorii or fi stiut sa incurce lucrurile in asa fel incat Acarul Paun sa fie scos criminal in serie.
N-ar fi nimic grav, bietul Paun s-a obisnuit cu rolul lui. Dupa inca 30 de ani va fi reabilitat, dupa alti 30 va fi din nou scos vinovat, iar dupa 90 de ani, caci atatia se aduna in final, va fi mort si-l vor lasa in pace. Important este insa ca i-a oferit lui Klaus Iohannis prilejul sa-l laude pe Augustin Lazar pentru terminarea anchetelor si sesizarea Inaltei Curti. Ce sa comentezi aici? Poate doar sa injuri, caci se vede cu ochiul liber ca nevoia de a spala imaginea celui mai odios procuror este pe picior de egalitate cu demagogia unui presedinte care vorbeste despre o democratie veritabila, asezata doar pe bazele solide ale adevarului si dreptatii.
Cati mai sunt in viata?
Marele Blond Vopsit al justitiei romane a vrut sa dea o lovitura de imagine. A adunat presa, careia i-a vorbit despre „Dosarul Revolutiei”. Vreo vorba si despre luptatorul anticomunist Iulius Filip, caruia i-a respins de doua ori liberarea conditionata? Nu, pentru ca el, dupa cum se stie, este mereu incercat de emotii, este sensibil si ii dau lacrimile pentru o impresie artistica de efect. A preferat varianta imbecil-descriptiva a unui dosar format din atatea mii de volume, din care rechizitoriul are atatea mii, declaratiile martorilor inca niste alte mii de volume, expertizele tot cateva mii sau sute, in fine, atatea mii de idiotenii spuse intr-un timp atat de scurt n-am auzit in viata mea. Lazare, cum sa-ti explic ca sa intelegi? Sau nu poti? Acolo este vorba de peste 1.000 de morti, de sute de raniti, de sute de invalizi, de mii de drame cu frati, soti sau tati omorati, nu de volume. Viata nu se masoara in hartii care acum nu mai bucura pe nimeni. Viata nu se cantareste in cuvintele tale golite de sens sau in graba cu care Iohannis s-a grabit sa-si mai faca un retus de imagine, tragand spuza unui dosar pe turta lui de ingamfat. Stii macar cati din cei pe care i-a lovit un glont bezmetic si i-a nenorocit definitv mai sunt in viata?
Cine de vina?
De ce nu spui, Lazare, ca in 1995 toate dosarele privind mortii din orasele prinse de furia acelor vremuri erau inchise prin neinceperea urmaririi penale? Nu e voie? Se vedea cine pe cine apara? De ce nu spui, de asemenea, despre deciziile luate de Curtea Constitutionala, potrivit carora procurorii militari nu mai aveau voie sa faca anchete in cauzele cu civili?
De ce nu vorbesti si despre hotararile aceleiasi Curti care, dupa un timp destul de lung, a stabilit ca procurorii militari au, totusi, voie, sa faca cercetari in cauzele cu civili? Seamana prea mult cu alba-neagra din justitia pe care, pana la un punct, o patronezi? De ce nu spui, bunaoara, care a fost motivul real pentru care protejata ta, Codruta Kovesi, a luat dosarul de la Sectia Parchetelor Militare, ca dupa un timp sa-l restituie, fara sa se lucreze nimic in el? Lazare, las-o pe aia cu decizia Curtii Constitutionale, de care vorbeam, mai bine zi tu, cu gura ta, ce politician a facut un scandal monstru ca a fost implicat si simtea ca i se apropie funia de par si s-a recurs la solutia asta pentru a se mai trage de timp. Impresia mea, procurorule, este ca nici acum dosarul nu ar fi fost rezolvat daca nu erai in cofa cu gloria ta de luptator comunist. Dar era nevoie de un truc, de o smecherie golaneasca prin care sa abati atentia de la abcesul purulent din trecutul tau. Si, ca sa nu uit, spune sefilor sefului tau ca, daca nu sunteti in stare sa rezolvati o revolutie, nu mai comandati alta. Daca nu intelegi, n-am nicio vina. Si nici romanii nu au.
