Astazi, divortul Regatului Unit de Uniunea Europeana devine o realitate, premierul Theresa May activand articolul 50 din Tratatul de la Lisabona si deschizand calea a doi lungi ani de negocieri.
Obiectivul: sfarsitul unei casnicii de 40 de ani. Dar primele discutii nu vor incepe mai devreme de doua luni, timp in care Comisia Europeana va pune la punct detaliile planului de negociere a divortului. Deocamdata, Tim Barrow, ambasadorul Marii Britanii la UE , ii va preda presedintelui Consiliului European, Donald Tusk, notificarea Regatului cu privire la Brexit. Europenii nu ascund ca vor insista sa-i prezinte Londrei nota de plata pentru parasirea ”clubului 28”, estimata la 60 de miliarde de euro, suma uriasa dar care reprezinta angajamentele luate de Regat in cadrul bugetului curent european pana in 2020. Ramane de vazut daca Londra va scoate banii, pentru ca un recent raport, citat de Ici.fr., al Camerei Lorzilor stipuleaza ca Marea Britanie nu este obligata legal sa regleze aceasta factura, odata iesita din blocul comunitar. Si aceasta, mai ales in absenta unui acord comercial dupa Brexit. O decizie care va fi interpretata ca o declaratie de razboi la adresa UE.
Ce doreste Theresa May?
Premierul si-a exprimat dorinta unei ”rupturi clare si nete”, un Brexit dur. Pentru a relua controlul imigratiei, Regatul vrea sa paraseasca piata unica dar si Curtea de justitie a UE. Brexitul trebuie sa permita controlul numarului de europeni care vin in Marea Britanie, si asta vom face, a declarat May. Dar, apreciaza comentatorii, daca premierul britanic joaca cartea unui Brexit dur, realitatea din targ poate fi alta. Ramane de vazut daca ambitia ei de a pastra (nu degeaba i se spune Marii Britanii ”perfidul Albion”) ”un acces cat mai larg posibil” la piata unica, gratie unui ”nou acord de liber schimb ambitios”, ii va convinge de fostii parteneri europeni. Mai degraba nu. Alta problema in negocieri sunt drepturile britanicilor care traiesc in tarile UE. Va reusi s le pastreze intacte May? In acest caz, soarta cetatenilor europeni deja aflati in Regatul Unit ar putea servi, cu certidudine, drept moneda de schimb.
