Lui Rares Bogdan ii moare la final

Gata, e momentul lui. A venit clipa, mi-am zis. Acum am sa vad un Rares Bogdan cum face istorie la tava si patriotism impanat cu zicale inchipuite. Era momentul ca tara, tara aia a lui de vreo 10.000 de speriati care n-au somn, sa iasa in strada. Nu pentru ca ar avea vreun cuvant de spus, dar cand buciumasul imposturii suna peste dealurile ignorantei ei trebuie sa fie gata. Sa fie gata la ce? E, asta-i acum, de ce sa intram in amanunte? Sa fie gata sa-i iasa lui socoteala. Nu aia, de ce va ganditi la prostii? Sa-i iasa socoteala la audienta, caci mai sunt doua someroaice care se uita la filme porno in loc sa caste gura la emisiunea lui.

Ceva nasol s-a intamplat totusi. Elanul i-a luat-o la vale si l-a lasat fara crizele de devotament fata de tara, fata de tefelistii care il admira si fata de cauza lui nobila.  Aia de a face bici din norocul pe care l-a scapat in cristelnita la primul concurs bisericesc de natatie.

Recuperare la cap

Mr. Bean de Cluj, caci nu pot sa ma abtin si sa nu-l citez pe Razvan Boanchis, coleg si pamfletar cu iubire multa de Rares Bogdan, ei bine, flacaneata asta vopsit in puseuri de patriotism ieftin a ratat momentul vietii. O transmisie live din Piata Victoriei i-ar fi incununat cariera, dar si capul de cucuie fermecatoare. A pierdut prilejul de a-i striga lui Dragnea ca e o javra penala, iar protestatarilor ca apara incultura si hotia. A dat cu piciorul ocaziei de a face, in direct, genuflexiuni pe familia traditionala si pe propria raspundere, batandu-i lui Tariceanu obrazul ca e la a cincea nevasta si lui Dragnea ca si-a scos nepoata la plimbare. Micul moralizator de televiziune e curajos doar din studiouri, nu si din mijlocul protestatarilor. Meseria asta cere sacrificii si curaj, dar eu cred ca o confruntare de opinii cu sustinatorii PSD l-ar fi ridicat la statututul de vedeta adevarata. Desigur, dupa luni de spitalizare si recuperare la fizioterapie. La cap nu sunt sigur ca mai ajuta ceva.

Da drumul calului

Dupa ce l-a luat un pic gura pe dinainte, acest Avram Iancu de butaforie a batut repede in retragere. Sa nu vina #rezistentii in Piata, ca vor fi provocari. Paranteza. Rarese, zglobiule la vorbe, nu cauta „butaforie” pe harta, nu e vreo comuna prin care sa fi trecut Avramut calare si nici Gusa n-a invartit afaceri pe acolo. Butaforie e altceva. Revin, asadar. Se pregatea sa aseze in pozitie cavaleria cu cai, pedestrasii pe jos, tunarii cu tunuri, lancierii cu lancii si arcasii cu arcuri, cand tocmai si-a dat seama ca ii este frica. O frica nebuna ca, numai cand l-ar vedea, multimea l-ar gatui cu iubirea. Nu ca i-ar fi rupt coastele cand l-ar fi strans in brate mitingistii, dar daca ii sifonau batista de la piept? Pot sa te inteleg, bai, Ali Beg al bataliilor de la televizor, dar poti scapa fugind calare. Agata-te de prima craca ce-ti iese in cale si stai acolo, ascuns. Iar daca simti ca nu mai ai putere in maini, da macar drumul calului dintre picioare.

Curaj de Roland Garros

Uite cum, dezamagitor si uluitor pentru un asemenea erou national, lui Rares Bogdan ii moare la final de roman. Nu talentul de a inventa sendvisuri cu patriotism expirat. Ci curajul! Pur si simplu curajul! De ce sa faca istorie in Piata Victoriei, cand e mai usor sa-si falfaie freza la Roland Garros, ca sa-l vada lumea buna. Nu ca o sustina pe Halep, caci romanca n-ar nevoie de el ca sa-si bata adversarii, ci sa vada populimea cine este el. Sa ma ierti, Bogdane, doar te iubesc, ce dracului, abia acum am vazut ca nu ai freza. Dar, oricum, vezi sa nu-ti uiti calul intre picioare.