Legile Justitiei, bomba cu ceas a Romaniei

Nicicand nu cred ca a existat in Romania un scandal mai mare decat cel care, de o buna perioada de timp, tine capul de afis al fiecarei zile. Adaptarea Justitiei la normele europene, in raport. insa, de specificul legislatiei romane, a ajuns piatra de moara legata de gatul coalitiei PSD-ALDE. Teoretic, lucrurile sunt simple. S-a discutat despre modificarea legislatiei, s-a elaborat un pachet de legi si acum nu ar mai ramane decat sa fie discutate si aprobate de Parlament. Dar, chiar din clipa anuntarii intentiei de a face modificari, a inceput tigania.

Atenta doar la contre, de parca asta i-ar fi menirea, opozitia a inceput sa emita pareri. Toate cu un singur scop: de a stopa initiativa puterii. Nu mai conta ca propunerile venite din partea lui Tudorel Toader erau de bun simt si simplificau inclusiv normele privind accesul in magistratura si avansarea in varii functii, toate trebuiau blocate.

Opozitie cu nadragii in vine

Explicatia nu este complicata. Cei in mainile carora statea si sta captiva „Justitia independenta” nu voiau si nu vor sa-si piarda privilegiul de stapani ai ei. Conceptul de independenta a Justitiei a devenit o notiune caduca, dar nimeni nu se sfieste sa fluture steagurile false ale unei democratii zugravite. S-a ajuns, usor-usor, la un circ in arena caruia au evoluat procurori adunati pe baza de convocator, judecatori de la care ai fi avut pretentii, politicieni mai de frunte sau mai neofiti, parlamentari cu origini sanatoase, muncitoresti, care se pricep la legislatie precum croitorii la construit avioane, si chiar ambasadori. Si, fara a mai fi o surpriza, toate astea sub ochii lui Iohannis, care isi dadea girul, fatis, pentru stoparea initiativelor. Din start, eliminarea lui de la numirea procurorilor-sefi de Parchete a separat apele. S-a vazut limpede cine isi pierde avantajele si cat de independenta este Justitia. Nu stiu daca asta a fost intentia puterii, de a-i ridiculiza pe opozanti si a-i ajuta sa-si dea singuri nadragii jos in fata natiunii, dar figura i-a reusit din plin.

Cine face legile?

Stabilirea unui prag la abuzul in serviciu a fost un alt nod gordian. Comitete si comisii, vorbe peste vorbe, negocieri ca la targul de cai, de pe vremuri, din Focsani. Propunerile venite din partea coalitiei PSD-ALDE erau catalogate imediat drept manevre prin care se legifera furtul. Bineinteles, daca actuala opozitie s-ar fi aflat la putere, nu mai era furt. Raspunderea magistratilor a pus capac la toate. Procurorii si judecatorii nu au fost si nu sunt de acord sa raspunda pentru abuzurile comise. Sau pentru viitoarele greseli. Invoca o lege depasita, care, in realitate, limiteaza termenul de sesizare in asa fel incat sa nu se poata beneficia de el. Daca procesul dureaza patru ani, iar termenul e de un an, de exemplu, ce sa mai reclami? Nu sunt singurele anomalii pe care ministrul Tudorel Toader a vrut sa le indrepte. Lista este cu mult mai mare. De fiecare data, insa, procurorii si judecatorii au avut obiectii, mai degraba incurajati de zambetul lui Iohannis. Poate ma insel, dar mie asa mi s-a parut. Dupa cum la fel mi s-a parut ca ambasadorii, stiu ei care, au sarit calul cand au venit sa-si impuna punctul de vedere pentru a-si proteja sau sustine oamenii din functii cheie. Stiu ei care, si unii, si altii. Si, in mod surprinzator, nimeni nu are chef sa inteleaga ca nu magistratii fac legile, ci Parlamentul. Procurorii si judecatorii trebuie doar sa le aplice, fie ca le suna bine sau nu chiar. Ca sa toarne gaz pe foc si sa se faca remarcata cu ceva, totusi, opozitia incita nemultumitii la proteste. De orice fel, de la pretul oualor si pana la repingerea unor legi din care nu inteleg nimic, timp in care ceasul ticaie neincetat. Tic-tac, tic-tac.