Profesionistii in arta scandalului au luat, iar, plasa. Au fugit dupa fenta unei ordonante care nu este si au protestat la vant. Cum sa-ti manifesti nemultumirea fata de ceva ce nu exista? Asta spune multe… Dar si mai multe spune lipsa oricarei agitatii la care te-ai fi asteptat firesc, in urma dezvelirii trecutului lui Augustin Lazar. Doua sau trei ziare i-au cerut demisia, plus vreo doua televiziuni. Lor li s-au adaugat Olguta Vasilescu, in numele PSD, Tariceanu si cred ca lista este gata. Atat de mica a ajuns Romania, altii nu mai sunt? In rest, n-a deranjat pe nimeni ca Augustin Lazar a pozat in cel mai curat procuror, desi trecutul il loveste peste ochi?
Se implineste saptamana de cand au iesit la iveala fapte nedemne, nepotrivite cu secolul XXI. Romania a facut dovada propriei delasari si ignorante, preferand sa protesteze pe Facebook, invaluita de caldura caminului. Ce poate fi mai placut decat sa-l injuri pe procurorul general de acasa, mai o gura de ceai, mai un sandvis, mai atipesti si, cand te trezesti, vociferezi in soapta „Jos comunismul!”, ca sa nu te auda vecinii?
Nu-l luati de prost pe procuror
Daca ar fi sa adun toate blestemele si alte cuvinte grele pe care le-am citit pe Facebook, adresate celui mai inalt procuror al Romaniei, cred ca s-ar face de un volum maricel. Flerul imi spune insa ca nu il deranjeaza. Este ceea ce ii place si lui Augustin Lazar. Ii convine de minune.
Nu injuratura, desi este singurul mijloc prin care ne mai manifestam nemultumirea, ci faptul ca nu devenim zgomotosi, cu proteste de strada, cu pichetari ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si cu valuri de pancarte pe care sa scrie un singur cuvant: „Demisia!” Augustin Lazar nu este vreun prost. E doar un ticalos care a stiut sa se fofileze pana in timpurile actuale. Dar stie si el ca patima unor jurnalisti care i-au scos la iveala petele intunecate ale altor vremuri este mai usor de domolit decat vapaia unor demonstratii care l-ar zbura din fotoliul in care sta linistit. Asa ca prefera injuraturile, in loc sa vada la televizor protestele transmise de televiziuni din tari pe care le-a convins ca este cel mai mare luptator pentru drepturile omului.
Libertate? La ce bun?
Marsavia zilelor pe care le traim te izbeste in moalele capului. Liberalii, cei mai anticomunisti dintre anticomunisti, sunt complet muti. Nu au reactii adverse, de parca Augustin Lazar ar trebui beatificat. In fond, ce a facut? A refuzat de doua ori eliberarea conditionata a unui detinut politic, desi acesta indeplinea conditiile necesare. Si ce ar fi putut sa faca? Sa iasa din cuvantul partidului care a investit in el? Sa se aseze de-a latul unei Securitati scoase din minti ca s-a gasit si asta, Iulius Filip, sa se opuna regimului comunist si Tovarasului Unic?
Cum poti sa-i reprosezi ceva lui Augustin Lazar din moment ce Klaus Iohannis nu le-a spus nimic? Daca presedintele tace, e limpede ca si ei trebuie sa taca. Cand Iohannis va deveni anticomunist, altfel decat cum se descria pe sine in cea mai imbecila carte publicata in Romania, „Primul pas”, desigur ca politica liberala se va schimba si ea. Pana atunci insa, inaintasii liberali care au pierit in inchisorile comuniste au facut-o pe pielea lor. Cine i-a pus? Ce atata libertate, Orbane, nu? Ce atata lupta pentru drepturile omului?
Durere si mai nu stiu cum
Te-ai fi asteptat de la USR sa protesteze? De ce? Or fi ei anticomunisti, nimeni nu spune ca nu, dar serviciile secrete in curtea carora s-au nascut n-au terminat de editat manualul de folosire a anticomunismului in caz de alegeri, in caz de Augustin Lazar sau in caz de orice. Ce poate spune USR? Ca ii pare rau? Nu se leaga, pentru ca nici dinspre Klaus Ioahnnis nu se arata ca i-ar parea rau? Si apoi, cum sa protesteze impotriva lui Augustin Lazar, din moment ce pe acesta il leaga o tovarasie trainica de flotantul pe care tara il plateste sa stea la Cotroceni? De ce nu ia pozitie chiar Klaus Iohannis? Cred ca, in primul rand, pentru ca el nu comenteaza stiri aparute in presa, cu atat mai mult cu cat daca e presa care nu ii place. Apoi, n-are timp, pentru ca incepe weekendul lui de patru zile. Si, in final, cine este asta, Iulius Filip, care a ajuns si in Polonia? Pai se compara cu el, care are infinit mai multe tari vizitate? Ce, ca a aparut intr-un film realizat de Lucia Hossu-Longin, ceva cu durere si mai nu stiu cum? Pai el apare in toate vizitele de piscoturi din toata lumea si nimeni n-a vrut sa vada cat de tare l-a durut despartirea de tara.
Strada nu-i de ei
Augustin Lazar nu va demisiona. In programul genetic al meseriei lui nu a fost prevazuta demisia. Ci doar vorbaria slinoasa in cautarea unor motivatii, doar emotiile de prost-gust, doar spectacolul grotesc al varsatului de lacrimi in speranta ca cineva se va gandi ca plange dupa victima. Iar daca lumea doar il va injura, e foarte bine. Totul e sa nu iasa in strada. Domnule Iulius Filip, imi pare tare rau. Nu ai reusit decat sa-i faci pe romani sa stea si mai mult la televizor sau pe Facebook. Strada, din cate se vede, nu-i de ei.
