Magistrații au trecut în noul an la fel de divizați ca în 2017: unii de partea și alții contra modificărilor aduse de politicieni legilor Justiției.
România este un stat în care legea se aplică selectiv, magistrații nu răspund pentru erori și sistemul acoperă, minimalizează sau ignoră abuzurile comise. În plus, numirile nășite politic permit celor ajunși la putere să-și hingherească/elimine adversarii, politici și/sau economici, cu ajutorul justiției. De aici la declanșarea unui război între clasa politică și magistrații nu a fost decât un pas, repede făcut în dauna imaginii interne și externe a României. Dincolo de prestația (interesată îndeobște) a politicienilor, marea problemă este că magistrații nu vorbesc aceeași limbă, fapt care pune o dată în plus la îndoială calitatea actului de justiție. În loc să cadă la înțelegere asupra unui punct de vedere comun, unii magistrați salută modificările aduse legilor justiției în timp ce alții acuză în gura mare sau protestează mut pe scările tribunalelor față de viitoarea subordonare politică. Prăpastia dintre magistrați s-a căscat și în sfânta-sfintelor sistemului, în CSM, unde un procuror a ajuns vicepreședinte prin votul judecătorilor și împotriva tuturor colegilor săi procurori. Un cuvânt greu de spus are și CCR, care a surprins deja asistența prin unele dintre deciziile luate în 2017. O instituție în care, să nu uităm, membrii sunt numiți (și ajung să se bucure de salarii și beneficii de excepție) tot prin binecuvântare politică. Conform legii (respectate la sânge de această dată), magistrații reprezintă o categorie privilegiată: au salarii mult peste medie și pensii speciale, judecătorii beneficiază de inamovibilitate etc. Justiția făcută de ei este în schimb mumă pentru unii și ciumă pentru alții, în funcție de poziția socială și de ghinion. Și așa va rămâne câtă vreme nimeni nu știe dacă noile legi sunt bune sau proaste indiferent de interesele politicienilor și magistraților. O chestiune controversată de elucidarea căreia magistrații români nu par să fie interesați.
Fara politica nu se poate nimic in societate. In ale justitiei insa problema racordarii la politica e ceva de ordin special. Sau ar trebui sa fie.Pentru ca aici este vorba si de… constiinta. Constiinta hranita la… piepturile stiintei de carte si al moralei. Cred cu toata fiinta mea ca un magistrat „bantuit” de umbre/semnale ale politicii e gresit plasat pe tabla societatii si repede,repede trebuie inlaturat (de buna voie sau fortat).Aici e marea problema cu… drepturile omului.Cum putem sti daca un individ e „facut”/predestinat sa judece pe altii, sa nu fie incartiruit/subjugat politic?Absolut imposibil.Dece oare reduta de castigat este „Cine numeste”. Pe cel/cei care numesc cine ii numeste? De aici marea zapaceala. Se da a crede ca „Numitorul” este simbolul impartialitatii in timp ce el este/sunt un ins/insi carora le sclipesc ochii dupa un avantaj propriu, o casa mai mult, o suma de cheltuit spre binefacere personala s.a.m.d.Integritatea e un ideal greu de atins in conditiile existentei PROPRIETATII.Cum gandeau primii crestini?!