Cestiuni arzatoare la ordinea zilei, stimabililor. Tara asta, tarisoara meaaa, care de la ’48, sari mai bine la ’64 zice unul din spate, da, la ’64, fura ideea din zbor vorbitorul, deci, cand zicem ’64, zicem plebicist! Asta e! Aici e vorba de Justitie, tipa sala. Aveti putintica rabdare, onorabililor! Ajungem si acolo. Auditoriul tropaie de nervi si de atatea amanari. Justitia, mai apuca vorbitorul sa zica, din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale.
Acum, degeaba mai incearca Pristandalele sa restabileasca ordinea, lui Farfuridi i s-au sufocat vorbele in gat pana sa descalceasca ideea. Trahanachii se agita inutil si in vazul lumii, iar Branzovenestii, Conii Fanica si Zaharia, Catavencii si Coanele Joitica ale Justitiei deja au dat buzna in viata noastra.
Aplauze pana la delir
Inca mai credeti ca, dupa dezvaluirile din cotloanele DNA Ploiesti, se va rezolva ceva fuga-fuguta? Aveti putintica rabdare, stimabililor! Aici e vorba de niste exageratiuni in care am cazut cu toti la extremitate, in loc sa fim moderati. Ce va sa zica Europa, la o adica? Ce va sa zica surorile noastre, gintele latine adica? In loc sa ascultam, onorabililor, de cuvantul procurorilor care iau apararea DNA fara sa zica nimic de Portocala, noi ne lasam prada intr-o privinta? Poporul, natiunea, tara, in sfarsit, nu inseamna inculpatii care incearca sa scape de dosare, ci ratiunea pentru care procurorii parati la televizor inca se mai plimba liberi pe strada.
A facut musiu Zdreanta vreo nefacere de la lege? Nu! El si-a facut legea lui, de aia il si apara coledzii, carvasazica, ce e greu de inteles aicea? Avea o lege pe care o respecta, de la care putem zice depanda, ca Europa sa nu mai fie cu ochii atintiti la Justitia care, in orice ocaziuni solemne, a dat probe de tact. DNA e in delir de atatea aplauze.
Cand cade 31 decembrie?
Am imprumutat vorbe de la Nenea Iancu si le-am amestecat, fara ghilimele, pentru a zugravi mai bine cam pe unde ne taram iluziile. Suntem nu in fata unor dezvaluiri incredibile despre abuzurile procurorilor, ci in fata unor incercari ridicole de a salva repu… repu… repu ce? Reputatia? Ce-o fi aia? Spun asta pentru ca nu am inteles la ce ajuta toate aceste zbateri ale personajelor caragialesti, despre care nu ma poate opri nimeni sa cred ca doar se insinueaza in componenta a societatii. Un Procuror General care mie mi se pare ca ar fi slujnica in casa subordonatei. Un procuror-sef al DNA care nu stie, n-a vazut si n-a auzit nimic, in general. Si care nu e vinovat de nimic, in special. Judecatori si procurori care nu mai vor sa stie cum e o Justitie normala. Un DNA care nascoceste contraprobe despre cum stia el ce se pune la cale, dar uita ca mai trebuie si dovezi concrete. Lideri de partide care tipa in surdina, ca sa nu tulbure armonia blaturilor. Un ministru care are totul pregatit pentru demiterea Codrutei Kovesi, dar care nu mai stie la ce data cade 31 decembrie, ca sa-si faca raportul cunoscut. Si, evident, un Iohannis care isi apara Justitia lui de Justitia adevarata. A lui se va revizui, fara doar si poate, dar fara sa se schimbe nimic. Cea adevarata, aveti putintica rabdare, stimabililor!
Chateaubriand. Literar, e mai avantajos pt regim sa fie Kovesi doar intimidata, nu demisa. Puterea nu prea are intelectuali si nu simte forţa simbolismului, riscul să capete intern-extern imagine de partidă a interlopilor, pierzând viitoarele alegeri oricâta spaga electorala ne da de pe acum.