Cotidianul La Reppublica a anuntat ca Italia si Spania au pus bazele unui nou tip de colaborare, cu supraveghere reciproca. De fapt, vorbim de (re)constituirea Axei economice Germania-Italia.
Intrucat pe Sarkozy nu prea se mai poate pune baza, iar Hollande are multe „cuie” impotriva capitalismului, Angela Merkel mai are pe langa „ograda” sa doar un aliat intru germanizarea completa a zonei euro: premierul italian Mario Monti.
Sigur, cei doi si-a propus sa supravegheze impreuna – italienii in Parlamentul Germaniei, iar germanii, in cel al Italiei – votarea si aprobarea simultana a Tratatului bugetar european si a Fondurilor de salvare din zona euro. Binenteles, tot la „paritate”, ministrul german de finante Wolfgang Schauble va fi audiat deparlamentul italian, iar omologii sai italieni (caci sunt doi, unul la afaceri europene, altul, la finante si economie) vor veni cu un raport in fata Bundestag-ului.
Paritate, ziceam, dar nu prea, deoarece stim cu totii cine conduce, de fapt, UE si evident, si zona euro: Germania. Asadar, ca si in perioada interbelica, Axa Roma-Berlin, in format economic, a fost (re)initiata, cel mai probabil la recomandarea ferma a cancelarului Angela Merkel, cu aprobarea entuziasta a premierului Mario Monti. Si nici nu este de mirare. Italia, desi oficialii sai nu recunosc, se afla in prezent la un pas de situatia Spaniei, care, de asemenea, se afla la un pas de prapastia crizei economice.
Datorie de peste 1.800 de miliarde de euro
Statul italian inca nu a initiat masuri de austeritate, desi are o datorie de peste120% din PIB, adica de peste 1.800 de miliarde de euro, iar cea mai expusa la aceasta datorie suverana este nimeni altcineva decat Germania. Drept urmare, este de presupus ca Italia nu va lua vreo masura de austeritate credibila, ci va apela tocmai la vecinul bogat, care tine „haturile” Bancii Centrale Europene si care, prin semnarea documentelor mentionate anterior, isi va ajuta colegul de Axa. Acest tip de alianta economica este insa susceptibila de a crea parteneri „de prima mana” in zona euro, ceea ce, potrivit analistilor economici, va fractiona unitatea zonei, creand premisele polarizarii unui nucleu de cateva state dezvoltate, care vor dictaeconomic restului statelor membre UE. De asemenea, exista riscul, ca o parte
dintre statele UE cu mari probleme economice (Grecia, Portugalia, Irlanda) sa fie „lasate” sa paraseasca zona euro si, poate chiar Uniunea. Experimentul euro continua…
