„Cred ca avem o problema majora cu legile Justitiei si cu Codurile in Romania”, s-a grabit Klaus Iohannis sa declare dupa intrevederea cu Jean-Claude Juncker, presedintele Comisiei Europene. Eu cred ca, in realitate, nu avem nicio problema, exceptand faptul ca presedintele si-a facut un obicei din a nu contrazice Bruxelles-ul si Washington-ul. De ce? Nu este greu de intuit. Daca ar avea opinii separate, ceea ce nu s-a intamplat niciodata, nu ar mai pupa al doilea mandat.
Ca Romania nu mai este condusa de acasa, se vede cu ochiul liber. Oricat ar incerca PSD-ALDE sa dea lucrurilor o alta fata, promovand independenta deciziilor, nu prea le reuseste. Mai ales cand, dintr-o pornire inexplicabila, Dragnea se trezeste ca este de acord cu presedintele, in discursurile de umplutura ale acestuia. Poate, in timp, vom afla de ce o face. Sau nu vom afla deloc.
Traduceti din romana in romana
Nu reiau toata insiruirea de vorbe rostite de Iohannis la Bruxelles. Sunt aceleasi banalitati rostite mecanic, fara sens si, din cand in cand, presarate cu termeni in engleza, ca sa impresioneze auditoriul roman cand iese la declaratii. Ceva-ceva imi spune ca expresia „phasing out” nu ii apartine in discurs, ci a reprodus-o dupa Juncker. Putea sa-i spuna simplu „reducere treptata” sau „scaderea presiunii” – pe romaneste – in referire la MCV, dar trebuia sa gadile si urechile luxemburghezului, semn ca si-a insusit lectia. In fine, daca te apleci asupra cuvintelor rostite de Iohannis, nu descoperi nimic nou sub soare. „Am discutat despre Romania si a exitat un interes proportional cu evenimentele de acasa, inclusiv pe tema Justitiei, intr-o nota pozitiva, constructiva si mi-au facut placere”. Cine? Discutiile? Sau evenimentele, caci asta era subiectul la care se raporteaza intreaga fraza? Daca nu intelegeti ce a vrut sa spuna, cereti-i traducerea din romana in romana.
Juncker, erai matol?
Cu doar cateva zile inainte de intrevedere, Dragnea si Tariceanu il informasera oficial pe Juncker ca este dezinformat in legatura cu procesul de modificare a legilor Justitiei. Iote, de aia nu mai putea el. S-a considerat informat, ca si Iohannis cand se considera informat. Vreo reactie din partea presedintelui? Dar de ce? Juncker tocmai ii facea jocul, doar nu era sa-l strice. Vreo replica macar, vreun apropo diplomatic din partea lui Iohannis cand Juncker a afirmat ca „daca legile vor fi adoptate asa cum se are in vedere de catre Parlament, atunci discutiile despre Mecanismul de Verificare si aderarea la Spatiul Schengen se vor pune in alti termeni”? Doamne-fereste! Nu face el d-astea. Vreo riposta eleganta si subtila cu privire la sarlatania si nesimtirea europeana cand vine vorba de intrarea Romaniei in Schengen? Intrunim toate conditiile de aderare de multi ani, dar Europa ne intreaba ba daca avem basca, ba de ce n-avem basca. L-a vazut cineva pe Iohannis sa schiteze barem un gest de nemultumire fata de obraznicia lui Juncker? Nu stiu cat de treaz era Jean-Claude la ora aia, ca de obicei e cam matol, dar a ameninta o tara ca daca nu face cum zice el, in numele Europei, mie mi se pare o magarie fara seaman. Iar asta, sub ochii unui Iohannis total absent, fara nici cea mai mica reactie. Nu pot sa nu ma intreb, in asemenea conditii, de ce s-a mai dus la Bruxelles? Pe cine reprezenta el acolo? Poate isi reprezenta doar propriile interese, mai putin ale romanilor.
In Ro nu exista Stat de Drept sau DOMNIA LEGII ca in toate tarile civilizate , catei trec pe sub ea, lei sar peste ea iar BOII SE OPRESC IN EA.
In gandire suntem cu cel putin 80 de ani in urma lumii civilizate………. Clarviziune
„Trei fenomene ale timpului:
– invazia verticală a barbarilor,
– domnia proştilor,
– trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice firesti şi tuturor regulilor politice le fac prostii, ca nişte ingnoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.”
Nicolae Steinhardt – Paris 1937