Candidatura Liei Olguta Vasilescu la ministeriatul Dezvoltarii Regionale a fost respinsa, din nou, de Klaus Iohannis. Cred ca este a patra oara. Sau poate abia a treia, oricum am pierdut sirul. Mecanismul este simplu. Premierul Viorica Dancila trimite propunerea la Cotroceni, Iohannis se face ca o citeste – nu o citeste, pentru ca stie ce vrea Dancila – si, dupa ce o lasa la dospit mimand preocuparea pentru Romania moderna si prospera, ii da retur cu ce raspuns ii trece prin cap in clipa aia. Daca socotim partidele de schi de la Sureanu, naveta Bucuresti-Sibiu si inapoi, vizitele de piscoturi la Bruxelles, gratarele cu SPP si timpul acordat mistocarelii PSD, gata, a trecut timpul.
Cele 70-80 de zile scurse de la prima solicitare a guvernului pentru numirea lui Mircea Draghici si a Olgutei Vasilescu nu conteaza prea mult. Vor mai trece inca pe atat, pentru ca PSD nu a inteles ca Iohannis chiar nu are chef sa semneze. Si, din cate se pare, nici nu vrea sa dea cu el de pamant.
Romania furata
Sasul mecanic intors cu cheita bruxelleza are socotelile lui, care nu se potrivesc cu cele al partidului condus de Lviu Dragnea. Interesul lui este paralel cu cel al coalitiei de guvernare. Vrea Dancila sa se impuna in Uniunea Europeana, demonstrand ca Romania e o tara pe care toata lumea se poate bizui? Ei bine, de aici i se trage. In primul rand, nu-l poate devansa pe Iohannis, care a stabilit, dintr-un accident legislativ, ca doar el deschide gura in fata Parlamentului sau Comisiei Europene, la capitolul politica externa. Cand o face si Dancila, ii sar toti europarlamentarii straini in cap, montati de romanii care se gandesc mai putin la rolul lor acolo si mai mult la diurnele si avantajele unui alt mandat de europarlamentar. Apoi, tot Iohannis a stabilit ca Romania nu este capabila sa preia presedintia Consiliului Uniunii Europene. Iar el, incapatanat ca un…, ca un…, da, incapatanat „ca un” stie cum sa actioneze ca sa demonstreze asta. Blocheaza guvernul ca sa poata arata Uniunii cat suntem de nepricopsiti. Si mai stie si ca zona obraznica a Uniunii Europene e de partea lui si il sustine. Fara el, Romania nu ar putea fi tinuta in corzi si nici furata. E de ajuns sa priviti in urma si sa verificati de cand agresivitatea discursului prezidential a devenit feroce. Exact din momentul in care s-au spus primele cuvinte despre „taxa pe lacomie”.
Europa abuziva si trufasa
Cine are rabdarea sa parcurga motivatia respingerii Liei Olgutei Vasilescu la sefia Ministerului Dezoltarii Regionale va avea un soc. Sasul mecanic isi da cu stangul in dreptul, si chiar cu mare talent. O acuza pe Vasilescu, nici mai mult nici mai putin, ca nu are experienta administrativa. Ca politicile dezvoltarii, in general, nu se potrivesc cu facultatea ei de limbi straine. Ca experienta ei de primar nu rimeaza cu nimic din ceea ce implica conducerea ministerului in cauza. Faptul ca Olguta Vasilescu este la al patrulea mandat de deputat, in opinia lui Iohannis nu valoreaza nimic. Conteaza numai inversunarea lui de a respinge propunerea PSD. Ba, ca sa fie masa bogata, toleratul la Cotroceni ii mai trage si niste scatoalce cu moralitatea si presiuni asupra justitiei. Daca e sa citesti insa CV-ul lui Iohannis, lucrurile nu se potrivesc deloc. Cum de experienta lui de profesoras anonim a fost atat de zdrobitoare incat l-a propulsat in scaunul de presedinte? Apoi, ornarea excesiva a Sibiului, urbe mai mica decat Craiova, cu flori pe stalpii de iluminat si cateva fatade colorate, l-a facut sa capete, peste noapte, experienta in a conduce destinele unei tari? De la functia de primar si pana la a stabili politica externa a Romaniei e cam lung drumul. Iar in politica externa, dincolo de bagarea Romaniei si mai adanc in jugul european nu am vazut si nu am simtit nimic. O singura data a avut dreptate, fara sa vrea, cand a afirmat ca unii romani (politicienii, n.m) „considera Uniunea Europeana abuziva si trufasa”. Nu numai unii romani, completez eu, ci foarte multi. Nu-i poate numara, de asta sunt sigur.
Imorala si xenofoba
Cat va mai respinge Iohannis propunerile PSD pentru cele doua ministere? Oricat. Vi se pare ca ar fi deranjat de faptul ca respingerile trimise la foc automat nu au legatura cu legalitatea invocata? Si ce daca legea prevede ca doar nerespectarea legalitatii poate duce la respingerea numirii? Lui, ca sa-si acopere abuzurile grosolane, ii este mai la indemana sa treaca la capitolul asta orice motiv care ii suna bine. Orice fantezie, inclusiv ca Olguta Vasilescu a avut acvariu cu pesti exotici in copilarie, pe care i-a aruncat la un moment dat. Exotici fiind, nu aveau cum sa fie autohtoni. Deci, e xenofoba si rasista. Si mai e si imorala, pentru ca nu a dat dovada de spirit matern fata de carasii cu voal. Pai, poti s-o pui ministru?
Geamparaua politica
Ce face PSD in fata noii provocari? Pai, ce sa faca? Iaca bine! Se va intruni in aceleasi sedinte ale Comitetului Executiv, ca sa discute. E prima data cand Iohannis le arunca manusa? Nu. Este a nu stiu cata oara cand presedintele umbla dupa suspendare, iar PSD se vede ca nu este interesant de oferta. Ca partidul va discuta despre sesizarea Curtii Constitutionale nu se indoieste nimeni. Curtea va decide ca este un alt conflict de natura constitutionala si cam atat. Dureaza pana se pronunta, dureaza pana Iohannis va citi, dureaza pana va intelege, dureaza pana va aplica cele stabilite. Intr-un stil de acum arhicunoscut, sasul mecanic va avea grija sa inverzeasca natura, sa vina vremea concediului si, in final, va intreba despre ce e vorba, ce vrea Curtea Constitutionala de la el? Indulgenta PSD incepe sa fie vazuta prost de simpatizanti. Deja incep sa cocheteze cu ideea ca, de fapt, nu mai e nicio competitie, ci doar o geampara politica. Adica Iohannis isi cere suspendarea, iar PSD joca in jurul ei.
