Iohannis, presedinte o data DA, o data NU

Klaus Werner Iohannis imi devine din ce in ce mai simpatic. Ca il mai bruftuluiesc eu din cand in cand e cu totul altceva. Nu e cu rautate. Nu pot fi rau cu un inocent caruia i se pare ca are dreptate si uita ca nu stie.

S-a intalnit, ieri, cu presedintele Serbiei, Alexandar Vucic. Au discutat chestii de-ale lor, de-ale presedintilor. Poate m-ar fi interesat Vucic, omul chiar este un personaj. Si nu degeaba. Cine-i cunoaste pe sarbi, stie la ce ma refer. Asezat insa langa Iohannis, isi pierde din stralucire si cred ca cel mai bine ii explica Ponta de ce, ca nu degeaba este consilierul lui. Incepusem sa ma bucur ca Iohannis nu mai face gafe, in stilul lui provincial de burgmeister. Unul mic. La conferinta de presa, insa, micutul a scapat-o. Intrebat despre stadiul procesului privind extradarea lui Sebastian Ghita, a dat un raspuns care se potrivea ca nuca-n perete. „Nu este treaba presedintilor sa se ocupe de cei care fug de justitie”. E, uite, zau ca nu ma asteptam la asa ceva. El, care e toata ziua cu dreptatea pe buze, cu legea, cu justitia, tocmai el sa zica asta? Pai nu spunea cu o zi in urma ca cei care au incalcat legea trebuie sa fie constienti ca nu vor avea liniste? Ma rog, nu e cazul la Ghita, care e mai linistit decat clopotul mare al manastirii Visoki Decani, din Metojia. E interesant cum astazi pe Iohannis nu-l mai pasioneaza subiectul Sebastian Ghita, ca presedinte. Cand a fost in SUA, ca sa fie binecuvantat cu o palma  mitocaneasca pe spate, a uitat cat l-a rugat pe Trump ca Ghita sa fie extras din Serbia de o echipa de experti americani? CIA, bineinteles. Si curatat de informatii tot de aceeasi experti? Cand o fi fost Ioahnnis mai presedinte? In SUA sau cand s-a vazut cu Vucic? Domnu’ Werner, dati-o naibii de politica, e grea. Mergeti mai bine la Visoki Decani, sa se bucure si doamna. Imi vine sa zic ca e ravasitoare privelistea, dar mi-e sa nu interpretati.