Iohannis moare de ingrijorare

Nici nu a apucat bine Sorin Grindeanu sa iasa din curtea Cotrocenilor ca Iohannis deja era ingrijorat. Evident, in fata presei. Ingrijorat de bugetul care, ce sa vezi, prezinta riscul de a depasi deficitul. Iar bugetul datator de temeri mai trage dupa el si asigurarile sociale, exact cat sa-l loveasca cifrele la lingurica pe bietul domn presedinte. Asa ca, ingrijorare dubla. Acum, pe buna dreptate, si Parlamentul asta, zau asa, sa aprobe un buget care sa dea cu tulburarea in armonia prezidentiala?

Norocul nostru ca Iohannis ne-a linistit intr-un fel, anuntand ca impreuna cu echipa lui va lua lucrurile la bani marunti. N-a spus si cu ce rezultat, dar ce mai conteaza? Daca pune el mana pe buget sigur se rezolva, ca doar are experienta administrarii banilor din targul nascator de presedinti. Mai o bordura, mai o floricica. Gata!

Nu stricati feng shui-ul prezidential!

E bine, totusi, ca ingrijorarea lui Iohannis se opreste pe parcela asta si n-o ia razna pe coclauri. Cum ar fi fost, bunaoara, sa ajunga la padurile taiate in continuare de austriecii de la Schweighofer, tinuti in brate de prietenul lui, consulul Andreas Huber? Nu le sarea tapinarilor pesmetul de pe snitelul vienez? Sarea, sarea! Sau, Doamne fereste, sa-l ia cu nelinisti pe la politica externa de excursii? Nu zbura nisipul de pe plajele exotice in patru vanturi? Zbura, zbura! Alerga SPP-ul sa-l stranga la loc si sa i-l depoziteze doamnei Carmen sub talpi? Sigur ca alerga. Cum ar fi fost sa-l patrunda tulburarea ca a pus o tara intreaga pe jar cu o tema cretina si mincinoasa, soldata cu scandal maxim, cea cu ordonanta? Noroc ca nu s-au emotionat prea tare codurile penale, ca altfel iesea toata suflarea in strada ca sa-i arate cat de mult il iubeste. Stirea asta, cu iubirea, este in curs de actualizare.

Grija pentru selfie

Cu toate acestea, Iohannis are, totusi, motive serioase de ingrijorare. Ca nu poate tine Legea bugetului la nesfarsit, prin sertare, ca sa joace PSD in bombeuri si sa-i arate cine este jupanul. Ca romanii care ii canta lozinci demobilizatoare la poarta Cotrocenilor nu vor sa inteleaga ca el nu demisioneaza. Ca s-a desteptat lumea prea repede ca, de fapt, vrea „Jos PSD” si „Guvernul sa demisioneze”. Ca Dragnea si Tariceanu nu pot fi trimisi la puscarie incepand de alaltaieri si, de judecat, sa fie judecati alta data. Ca nu poate amana pana la calendele grecesti referendumul despre familia crestina traditionala. Ca, desi el vorbeste in fata Europei despre romanii lui, acestia ii fac in ciuda si stau bine grupati sub mana social-democratilor, si nu a lui. In rest, de starea de saracie a tarii nu este ingrijorat. Nici de lipsa medicamentelor. Nici de lipsa infrastructurii si nici de exodul doctorilor. Astea sunt chestiuni care tin de Guvernul Grindeanu. Adica cel caruia ar vrea sa-i rupa definitiv picioarele si lumea nu vrea nici sa priceapa, nici sa-l ajute. Nu duce nici grija dezbinarii aproape totale a societatii. Nu e treaba lui, nu el a produs-o. El doar a vorbit de o gasca de oameni politici cu probleme penale, dupa care a plecat in weekend. Acum, ca tara sta pe un butoi cu pulbere, ce vina are el? El are grija doar ca SPP-ul sa ii gaseasca turisti fotogenici pentru amintiri prezidentiale din perioada in care mima fericirea Romaniei, prin Muntii Sureanu.