La sfarsitul unui mandat in care a excelat in gafe si in rele, Klaus Iohannis si-a pus pe umeri blana de oaie si a inceput sa prosteasca poporul cu bunatatea lui. I-am descoperit in discurs o sintagma nefolosita pana acum, „vointa suverana a poporului”. Dintr-odata, presedintele a descoperit ca Romania este populata de o multime care nu poate fi neglijata. A descoperit ca romanii au un cuvant de spus. A descoperit ca romanii nu mai sunt impartiti in „ai lui” si restul, ci sunt un popor care are puterea sa se exprime. Si, daca tot face campanie pentru alegerile europarlamentare dar si pentru al doilea mandat la care viseaza, de ce sa nu traga spuza pe turta lui?
Cine sa ii explice ca a facut prea multe prostii si ca, pentru a-i convinge pe romani, e nevoie de metode mai rafinate? Consilierii lui par a se fi lamurit ca materialul pe care il au de prelucrat e de slaba calitate, mai ales dupa ce au au vazut usurinta cu care renunta la oamenii care i-au stat in preajma.
Obligat sa-si rumege infrangerea
Surprinzatoare usurinta cu care Iohannis vorbeste despre „vointa suverana a poporului”. Demagogie in cea mai pura forma. Pana acum, poporul nu era suveran, era doar o multime care nu conta. Era o adunatura pe care o calca pe cap cu usurinta cu care repeta de zece ori pe zi ca guvernarea PSD a esuat sau ca, inca de la inceput, PSD si-a dorit puterea pentru a-si albi dosarele din justitie. Si cum sa conteze in ochii lui din moment ce i-a dat peste cap arhitectura parlamentara la care spera, producand un adevarat dezastru in randurile opozitiei? De ce sa-l iubeasca din moment ce a scos castigatoare coalitia PSD-ALDE, obligandu-l sa stea invins la podea? Acum insa, lucrurile s-au schimbat.
Poporul trebuie bagat in seama cu vorbe dulci, trebuie mangaiat cu dragoste pe crestet, tocmai ca sa i se arate cat de mult conteaza. Cu greu rezist tentatiei de a face o comparatie cu un alt regim, cand poporul era rasplatit cu mici si mustar la 1 Mai, era laudat la congrese, iar in rest era privat de un trai decent.
Din gafa in gafa
De cateva zile, poporul s-a umplut de „vointa suverana”. I se da in doze zilnice, doar-doar va pricepe ca Iohannis are nevoie de el. A vrut un referendum si Parlamentul i l-a aprobat. Dar a ajuns in situatia caraghioasa a vanatorului care vrea sa traga si abia atunci constata ca nu are cartuse. Un referendum fara intrebare se cheama ca nu exista, iar asta ma obliga sa ma gandesc ca presedintele este un ipocrit nici macar talentat. Imprastie impresii ca poporul are un cuvant greu de spus, „vointa suverana” carevasazica, dar pe el mai putin il intereseaza tema. Are nevoie doar de multimi mobilizate prin cuvinte bombastice pentru a participa la alegerile europarlamentare, sperand ca opozitia va obtine scoruri bune de luat in seama. Anunta ca va tine declaratii de presa la Cotroceni si, cand colo, transmite o inregistrare pentru televiziuni. Are legatura cu referendumul? Nu, e doar un alt motiv pentru atacarea PSD, dar si aici merge din gafa in gafa.
Presedintele care nu exista
Patetic pana la ridicol, cere imperios guvernului sa nu mai emita ordonante de urgenta pe Justitie sau in materie penala, pana ce poporul nu isi va exprima vointa aia suverana. Adica la referendumul la care nu stie intrebarea. Cine i-a bagat in cap chestia asta cred ca a vrut sa-l ia la misto.
Nu suna academic, dar asta e termenul. Si i-a reusit, pentru ca Iohannis nu stie nici ca Justitia nu poate fi tema de referendum, nici ca guvernul conduce si prin ordonante de urgenta. Este prevazut in Constitutie, iar a-i interzice emiterea de asemenea ordonante este echivalent cu incalcarea Constitutiei. Apoi, nici calitatea in care Iohannis cere asemenea anomalii nu este prea limpede. De presedinte? Nu mi se pare, caci un presedinte care urmareste blocarea guvernului propriei tari se numeste ca nu exista.
Scufita Rosie, ti se vad coltii
Greu de crezut ca Iohannis stapaneste vreo strategie. Nu coerenta, ci macar o strategie. Pe de o parte se baga in seama cu poporul, stiind ca PSD are o forta imensa si o masina de propaganda bine pusa la punct, dar pe de alta ataca tocmai PSD. Nici la celebrarea a 15 ani de la admiterea Romaniei in NATO nu s-a abtinut. „PSD, prin politicile duse, risca sa fragilizeze statutul tarii noastre in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana… Guvernarea PSD, va spun acum, care a devenit sinonima cu incapacitatea administrativa si cu diletantismul, vulnerabilizeaza Romania”, a tinut el sa-si faca numarul in fata unei asistente care nu mai intelegea de a fost invitata, caci subiectul era altul. Nu cu una, ci cu zece piei de oaie de-ar fi imbracat, Iohannis se apropie de culmea ridicolului. Cum te poti gandi la „vointa suverana a poporului”, incercand o sensibilizare a lui si aratandu-i cat de important este in ochii tai, cand in secunda urmatoare, zambind ca o Scufita Rosie resapata, ti se vad coltii ranjiti?
