Aflat la Bruxelles, Iohannis a ratat cea mai mare ocazie de a fi intelept: tacerea! Discursul lui nu spune nimic, nu lamureste nimic. E ca o supa intre si intre, prea sleita ca sa te incalzeasca si prea chioara ca sa ii simti gustul.
Bag mana in foc ca de data asta discursul nu a mai fost zamislit de consilieri. E atat de prost si de lipsit de continut incat numai Iohannis il putea scrie. Spune, spre amuzamentul celor obisnuiti sa citeasca in spatele vorbelor, ca i se pare extrem de relevant faptul ca principalul mesaj care s-a desprins din discutii este acela ca Uniunea celor 27 de state membre trebuie sa iasa intarita din aceasta incercare. Asa, si? Cand vreun stat a avut o alta opinie? Care tara a spus acum, la Bruxelles, dupa iesirea Regatului Unit din combinatia europeana, „las-o dracului de Uniune si hai sa ne caram acasa”? Domnule Iohannis – ce fortare morala sa ma exprim asa! – sigur ai fost sala, la reuniune, sau ai cascat ochii la Manneken Pis, minunandu-te ca un baietel poate avea un jet atat de puternic dintr-o puta asa de mica? Sau ai cautat o cana suvenir prin Place du Jeu de Balle, pentru Ravasitoarea, ca sa nu vii acasa cu mana goala, si ai aparut la dezbateri cand tocmai se terminasera si se aduceau piscoturile? Mai zice el ca „a fost reconfirmat angajamentul comun de a pastra unitatea si coeziunea Uniunii”. Aha! Adanc! Ia mai citeste o data. Pe cine incerci sa prostesti, locatarule vremelnic la Cotroceni? E acelasi lucru ca mai sus, dar cu alte vorbe. „Trebuie sa raspundem asteptarilor cetatenilor statelor noastre”, cadelniteaza mai departe Iohannis. Tupeu cu carul. Iohannis nu este apt sa satisfaca minimele doleante ale romanilor din tara, darmite si ale celor de afara. Alta prostire a romanilor, nici macar cu diplomatie facuta. De departe, insa, cel mai imbecil pasaj este cel in care presedintele nascut din aglomeratia special organizata pentru alegerea lui se lauda singur: „Salut faptul ca aceasta declaratie – e vorba de declaratia comuna, n.m. – contine mesaje pe care le-am transmis si eu in cadrul reuniunii, respectiv: «Regretam rezultatul referendumului din Regatul Unit»….”. Ia mai zi o data. Si inca o data. Asta e din povestea aia cu „atunci cand primim o informare o citim si ne simtim informati”? Care e mesajul, dom’le? Ala importantu’! Ca atunci cand regreti dai un mesaj si simti ca ai dat un mesaj? Iar finalul, scris si rostit, apoteotic de-a dreptul, este ca in cuvantarile secretarilor PCR: „Va multumesc”! E prea mult, nene! Bine ca nu ai scris si „Aplauze”!
