Inchinare la moastele Sfintilor Constantin si Elena

Bucurestenii se vor putea inchina, sambata, la moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena si ale Cuviosului Dimitrie cel Nou care vor fi asezate in baldachinul din vecinatatea Catedralei Patriarhale. Moastele vor fi scoase din Catedrala la ora 7.00. Sfanta Liturghie pentru sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, ocrotitorii sfantului lacas, va fi oficiata de patriarhul Daniel, impreuna cu un sobor de ierarhi, preoti si diaconi din tara si din strainatate, incepand cu ora 9.15, a declarat, pentru Mediafax, purtatorul de cuvat al Patriarhiei, parintele Constantin Stoica.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt primii ocrotitori ai actualei Catedrale Patriarhale. Constructia lacasului a fost inceputa de voievodul Constantin Serban Basarab si de sotia sa Balasa intre anii 1656 – 1658.

Ea a servit, initial, ca biserica manastireasca. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea a devenit Catedrala Mitropolitana, iar din anul 1925 Catedrala Patriarhala.

Sfantul Constantin a venit pentru crestinii crunt prigoniti vreme de doua secole ca o binecuvantare din partea lui Dumnezeu. Datorita imparatului Constantin si a mamei sale Elena crestinismul a intrat intr-o perioada de maxima inflorire, numita de cercetatori „Epoca de aur„, in care oameni sfinti si minti luminate, cum ar fi Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul, au expus in operele lor doctrina si spiritul crestin autentic.

Astfel, in anul 312 a avut loc batalia de la Podul Vulturului, in care Constantin l-a invins pe Maxentiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea (biograful Sfantului Constantin) si apologetul Lactantiu descriu viziunea pe care Sfantul Constantin a avut-o inainte de lupta. Astfel, el a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale Sfanta Cruce, ca semn protector in lupta care urma. Acest steag care purta insemnul crestin s-a numit labarum. Pe seama acest eveniment este pusa, de foarte multi cercetatori, convertirea imparatului la religia crestina.

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare a dat un act (in general numit edict) prin care crestinismul a devenit „religio licita”, adica religie permisa, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasa si morala a doctrinei crestine, a recomandat-o tuturor. Insa Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, cum gresit se afirma uneori. Acest pas a fost facut in anul 380, de imparatul Teodosie cel Mare.

In anul 325, Sfantul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic in localitatea Niceea (in Turcia de astazi). Avand ca prioritate pastrarea unitatii Imperiului Roman, imparatul i-a chemat pe toti episcopii Bisericii pentru a se hotari in problema ereziei lui Arie. Acesta sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este prima creatura a Tatalui.

La acest sinod au participat, dupa traditie, 318 parinti, printre care Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Nicolae al Mirelor, Sfantul Spiridon al Trimitundei, Sfantul Pafnutie Egipteanul si Osiu de Cordoba. In urma lucrarilor, sinodul a stabilit dumnezeirea Fiului, compunand totodata primele sapte articole din Crez, a fixat data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca. La sfarsitul lucrarilor, cand Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oara Crezul, Constantin a spus: „Da, acesta este adevarul. Nu sunt teolog, dar simt ca aici este adevarul. Sunt convins ca nu voi l-ati facut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.

In aceeasi perioada, imparatul Constantin a construit o cetate impresionanta, pe malul stang al Bosforului, pe locul vechii cetati Bizantion. Cetatea, care ii va purta numele (Constantinopol), va fi noua capitala a imperiului, care va rivaliza cu vechea Roma. Aici a zidit mareata catedrala inchinata Sfintilor Apostoli, unde a fost si inmormantat.

Pe langa aceste masuri, Sfantul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit in ajutorul crestinilor. In 312 a generalizat duminica drept zi de odihna in intregul imperiu, in 317 a inceput sa bata moneda cu monograma crestina, i-a scutit pe preotii Bisericii de impozite si de armata, a interzis practicarea jertfelor sangeroase, a oferit crestinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Tot mai multi cercetatori sunt de parere ca deciziile imparatului, favorabile crestinismului, s-au datorat mai ales mamei sale, imparateasa Elena, care, cu mana de fier si credinta tare, s-a aflat in permanenta in umbra unicului sau fiu, Constantin.

Sfanta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce „faclie”, „torta”, „stralucirea soarelui”, este purtat de nenumarate credincioase. In cinstea ei s-au ridicat biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale. Ea a fost si ramane un simbol de puritate, dragoste parinteasca, nadejde si credinta autentica.

Pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea intensa fata de problemele crestinismului, dar si pentru evlavia si credinta puternica, Imparateasa Elena este cinstita ca sfanta in intreaga crestinatate.

In Biserica Ortodoxa, Sfintii Constantin si Elena sunt praznuiti pe 21 mai, iar in Biserica Romano-Catolica, pe 18 august. Totodata, Sfanta Elena este si ocrotitoarea arheologilor, datorita demersului ei de a cauta Crucea Mantuitorului.