Galceava ministrilor PSD pe bani

Declaratia lui Orlando Teodorovici cu privire la salariul minim pe economie, pe care firmele private nu ar trebui sa fie obligate sa il adopte si sa il aplice, a cam bubuit in mintea Olgutei Vasilescu. Cum adica, firmele private sunt stat in stat, fac ce vor ele?

Olguta e ministru de stanga si e treaba ei. Dar si cand e sa o ia la stanga o face cu sarg si nu se mai uita daca vine ceva din dreapta. Sa zicem logica si calculul rentabilitatii.

Cata bere vinde Olguta Vasilescu?

Ea nici nu vrea sa auda ca firmele private au dreptul sa-si stabileasca propria politica economica. Daca asemenea intreprinderi doresc sa elimine salariul minim, de ce sa nu o faca? Pai, sa nu o faca, zice ea,  pentru ca in programul de guvernare nu e prevazut asa ceva. Altceva? Alta argumentatie? Nu, doar un periplu prin deficitul de munca din Romania, niste vorbe despre mediul de afaceri, nimic concret si nicio motivatie care sa ii sustina punctul de vedere. E adevarat ca in spate se vede vesnica foame de bani a statului, despre care Olguta Vasilescu prefera sa nu vorbeasca. Ministresa nu vrea sa dezbata sincer pe tema, ca statul vrea acest salariu impus tocmai pentru a putea aplica impozitul si restul tonei de taxe care decurg. Cu cat e mai umflat acest salariu minim, cu atat mai bine pentru stat. Insa Olguta Vasilescu nu vrea sa vada ca Orlando Teodorovici are dreptate cand afirma ca statul nu are de ce sa intervina pe piata si, ca atare, e dreptul patronului sa stabileasca ce salariu poate acorda angajatului. De ce trebuie sa dai un salariu de minimum 1.900 lei, sa zicem, cand angajatul, prin ceea ce presteaza si produce in interesul firmei, merita doar 1.500 lei? Sa presupunem ca un nou angajat la un banal chiosc vrea salariul minim invocat de ministresa. Despre cat se plateste pe langa nu mai discutam. Dar afacerea produce atat de bine incat sa poata suporta acest salariu? Vinde chioscul mai multa bere si mai multi biscuiti pentru ca asa ii suna bine ministresei? Vezi, Olguto, cred ca aici s-a gresit in programul de guvernare, ca n-a prevazut cata bere vrei tu sa se vanda pentru a-si lua statul tainul de care nu se mai satura.