Este evident ca viitorul politic al lui Traian Basescu in Romania este zero. Partidul lui nu are nicio perspectiva, e doar o simpla umplutura parlamentara care se vantura de la cantina spre salile de sedinte si cam atat. Miscarea lui Populara nu atarna nici ca numar de fotolii ocupate, ca sa zici ca o ia careva in seama cand e sa darame ceva sau sa faca altceva. Slabe sperante. Sa devina o reala forta politica, ale carei decizii sa atarne greu? Nici macar in vise.
Rolul jucat de Basescu in toata aceasta mascarada a fost limpede. Si-a atras voturi pentru a ajunge in Parlament, ca de aici sa poata supraveghea si interveni in orice decizie ce ar putea avea legatura cu Elena Udrea si libertatea ei. Pentru a supraveghea libertatea familiei, suficient de incurcata in tot felul de dosare. De acasa, ca pensionar, nu ar mai fi avut nicio putere.
Acelasi spectacol, alt auditoriu
Interventiile lui, la sedintele ordinare sau in plen, nu depasesesc cadrul cu care, vreme de 10 ani, ne-a obisnuit. O spoiala de cuvinte peste subiect, multa ironie rasuflata si cam aceleasi vorbe de duh deplasate. Dupa 10 ani in care a condus dezastruos, facandu-ne din saraci si mai saraci, chiar mai crede cineva ca Basescu sufera de grija romanilor? Eu unul, nu. Chiar mai crede cineva ca Basescu va ajunge sa dea vreodata socoteala pentru toate relele facute? Nici pe asta n-o cred. Parchetele, mari sau mici, au grija sa-i ingroape dosarele si sa aiba somnul lin. Singura cale de a iesi din amorteala asta, cu zile si saptamani in care nu se intampla nimic, a ramas fuga in Moldova. Animalul politic din din el a simtit ca acolo e rost de o revigorare, de o reconstructie a imaginii lui de lider. Inocenti si molcomi, moldovenii inca nu stiu cu cine au de-a face. Sunt incantati ca le promite unirea cu Romania, de parca ar avea-o in sacosa. Ajuns presedinte de onoare al unui partid unionist, de ce nu si-ar face Basescu numarul pana la capat? Cu promisiuni, evident.
Cine cu cine?
E mai degraba un numar de circ. Igor Dodon, presedintele Moldovei, este omul lui Putin si nu vrea sa auda de unire. Chiar daca este blamat de majoritatea moldovenilor, el merge in continuare pe linia trasata de Moscova si inca nu arata daca si cat este de deranjat de initiativele lui Basescu. Colac peste pupaza, tocmai acum l-a invitat si pe Iohannis intr-o vizita oficiala. Iar nu se pupa lucrurile. In februarie 2016, Klaus Iohannis afirma ca „unirea cu Republica Moldova poate fi discutata la momentul la care lucrurile sunt stabile si merg bine in cele doua tari”. In traducere libera, asta inseamna ca nu va fi luata in discutie prea curand. Sau deloc, pentru ca nici aici si nici acolo nimic nu arata ca lucrurile ar merge bine. Poate ca Dodon incearca, diplomatic, sa tempereze elanul lui Basescu, ceva la modul „ia-l pe asta de pe capul meu”. Poate ca Putin, un expert in arta lui „pas cu pas”, are sa-i transmita lui Iohannis un mesaj, folosindu-se de Dodon. Un mesaj al lui sau al unei intelegeri cu altul. Niciodata nu vom afla ce, pentru ca asemenea lucruri nu se spun. Oricum, pentru Iohannis vizita arata ca o corvoada. Nu arata a fi interesat de unire mai mult decat in spatiul declaratiilor. Ce daca spunea ca drumul Moldovei spre integrarea europeana trebuie consolidat? Stie si el ca nici Dodon si nici Putin nu-si doresc asta. Si atunci?
