Ziua in care crestinii ortodocsi sarbatoresc Nasterea Domnului a sosit. Cu bucurie si speranta, copii, parinti, tineri sau bunici – ne amintim cu totii, in aceasta zi de duminica, povestea Craciunului si cum a fost vestita Nasterea lui Hristos.
Este o zi in care incercam sa fim mai toleranti, mai optimisti, mai smeriti, si, de ce nu, sa ne gandim doar la lucruri bune pentru noi si pentru cei dragi sufletelor noastre. Si in care in fiecare casa atmosfera este una calda, de mare sarbatoare.
Obiceiurile vechi de cand lumea si respectate in diferite zone ale tarii spun ca in dimineata primei zile de Craciun femeile – in special- merg la biserica, la slujba, aducand merinde pregatite pentru masa de sarbatoare, din care impart si pentru sufletele celor Adormiti. Abia dupa ce se oficiaza liturghia in lacasurile de cult, familiile se intorc catre case si se aseaza la masa de Craciun.
Pe parcursul zilei, se primesc si colindatorii, care vin fie in grupuri restranse de copii, fie in cete cu mai multi tineri si barbati in toata firea, le ureaza gospodarilor si vestesc Nasterea Domnului. Se merge cu „Steaua” sau se canta alte colinde traditionale, prin care se anunta din casa in casa, prin cantec, Nasterea lui Hristos.
De altfel, cum s-a intamplat si de Sfantul Nicolae, copiii sunt cei mai rasfatati in aceasta zi, pe care o asteapta cu mare nerabdare, cu gandul sa descopere sub bradul ornat si luminat cu instalatii ce le-a lasat Mos Craciun. Se spune ca mosul darnic si bun are mai mereu grija sa respecte dorintele pe care i le-au trimis micutii, din timp, prin scrisori adresate lui. Din pacate pentru cei mici, cum nu e zapada, in Capitala cel putin, nu se pot plimba cu saniile si nu pot face oameni de zapada. Chiar si asa, parintii si bunicii vor face tot ce le sta in putere ca sa asigure ca prichindeii lor au un Craciun cu adevarat de poveste.
Ar mai fi de mentionat faptul ca de Craciun nu se lucreaza in gospodarie, nu se spala si nu se coase, fiind considerat mare pacat sa nu se respecte aceste reguli.
Sursa foto: Facebook/BucharestChristmasMarket
Dupa ce am vizionat cateva inregistrari, postate pe internet, ale televiziunilor din Romania, in anul de gratie 2016, am ramas siderat. Nu am mai fost in Tara din anul 2004. Am plecat pentru totdeauna, de „tina si pulberea” de pe Bahlui si Dambovita. Regretam uneori, la Craciun, de Paste, de Sfanta Paraschiva, cu sufletul sfasiat de dorul de tara, mai ales ca sunt unul dintre cei care au luptat pentru instaurarea democratiei in Balcani. Sunt fondatorul SOTI Bucuresti (Vasile Grigore, Ticu Isari, Petre Mihai Bacanu), fondatorul Tele`M, presedinte fondator Rotary, etc.
Asa de mult s-a schimbat Romania ca este de „noaptea mintii” (cuvintele imi apartin, nu sunt ale lui Mircea Badea) traiul firesc acolo la dvs. Dupa ce telespectatorii vad emisiunile de la televizor, nu mai am nicio speranta intru educatia lor, prosperitatea pe care si-o doresc si dorinta de a fii sanatosi atunci cand coloana vertebrala s-a deteriorat vizibil, transformand corpul uman intr-un vierme care se plange tot timpul ca a fost exclus din clasa vertebratelor. Acum vad cat de grea este meseria de jurnalist in „Tara viermilor”. Incerci sa te ridici din cazanul cu smoala, depui eforturi la nesfarsit incercand sa razbesti printre viermi, la Lumina si Adevar, dar in zadar, sunt prea multi, prea multi. Unii dintre „cazutii” din cazanul cu smoala” isi mai amintesc de „Lectia de anatomie” din primii ani de scoala si incerca o razvratire, dar este prea tarziu, coloana vertebrala „lipseste cu desavarsire” si aluneca din nou in strafundul iadului. Ma intreb, daca viermii au si ei un Craciun? Au, bineinteles, Craciunul lor, Craciunul viermilor.