Gheorghe Voicu, primul redactor-sef al ziarului „National”, a trecut in lumea aceea despre care spunem cu totii ca ar fi mai buna. Pentru cititori si pentru ziaristii de la „National”, Gheorghe Voicu a facut ca lumea asta, lumea de aici, sa fie mai buna in mod palpabil, in mod vizibil.
A fost un om drept, discret, dedicat profesiei mai mult decat familiei. A condus „National” cu pricepere si fermitate, fara sa ofenseze pe nimeni din redactie. „Venea primul si pleca ultimul” nu-i o lozinca, atunci cand ne amintim de Voicu. Nu era un ziarist – vedeta. A fost un redactor – sef care a pus in valoare ziarul „National” si pe cei care semnau in paginile noastre. Voicu a inventat ziaristi, iar la gloria altora a contribuit din umbra. A influentat in bine destine, a fost un truditor luminat. Avea un spirit rar de echipa, dar ii lasa sa culeaga aplauzele pe membrii echipei pe care o conducea. Foarte putini arhitecti stau pe schele. Gheorghe Voicu era un arhitect aflat mereu pe schelele edificiilor de hartie. Nu te vom uita, Gheorghe Voicu! 
Fotografiile sunt din anul 1997, de la sfintirea redactiei ziarului National.
Dumnezeu sa te odihneasca,ai fost un OM și un șef bun
citesc ziarul de pe vremea lui, si am fost in admiratia voastra de multtttt, sincere regrete pentru pierderea suferita de voi si de familie.
odihneasca in pace!
L-am cunoscut de când lucram la „Adevărul”. După ce am dat în dr. Aktaa, de la Oradea,un apropiat al lui Taher,proprietarul din umbră al ziarului, am fost sancţionat cu 10% pentru un motiv inventat. Am revenit cu un articol şi mai dur în „Exploziv Magazin” al lui Ion Marin (adjunct Tinu), după care Dănescu, Pitulescu şi Măgureanu au mers de urgenţă la Oradea cu elicopterul. Erau fapte foarte grave privind firma lui Teszari (actual RDS) şi…dr. Aktaa. Urmarea : s-a inventat o reducere de personal şi am fost concediat împreună cu Mihai Ionescu, şeful Secţiei Economice. Tache poate confirma, eram colegi de Secţie. Am mers la Ev. zilei, deşi SR Stănescu îmi promisese un salariu în dolari, foarte mare, la ZIUA. Ion Cristoiu m-a angajat pe loc, deşi eram specializat în anchete economice, cu jumătate din articole pe pag.1 sau ultima. Probabil, Gică a fost consultat, el fiind şeful executiv al ziarului.La Ev.zilei am avut mari probleme cu Francesco Gerardi, red. şef adj. care „păstorea” corespondenţii din teritoriu (Craiova): nu-mi publica mai nimic ! La un moment dat, am trimis un interviu cu Gică Popescu, primul acordat în ţară după plecarea în străinătate.După 2 săptămâni de nepublicare, am mers la Gică Voicu în birou.Era într-o mică şedinţă.Modul lui de a conduce m-a şocat:calm total, prietenos cu colegii dar punctual în decizii,ţinând cont şi de opiniile primite.Nimeni n-a plecat nedumerit după hotărârile sale, pur şi simplu aducea lumină şi în cele mai complicate situaţii!Am rămas singuri, m-a ascultat calm până la sfârşit, a pus 2-3 întrebări iar la final a ieşit pe culoar strigând după Gerardi, după ce nu-l găsise în birou.Nu credeam că putea deveni atât de nervos, era ceva straniu în redacţie şi…toţi se ascundeau !În final,a dispus să fie introdus interviul în ultima clipă, în „Bulina albastră”.Un alt moment a fost când, datorită contabilului şef, un senil (mă avertizase chiar secretara sa!)rudă cu patronul, nu se plătiseră salariile 2-3 luni iar redacţia, în revoltă totală, ceruse discuţii cu patronul.A venit Cristoiu, a fost şedinţă dar revolta era atât de mare încât apoi…s-a volatilizat!Practic, nu înţelegeam pe unde a ieşit!Gică Voicu a fost ferm pe poziţii în favoarea colegilor, a ameninţat cu demisia, lucru pe care l-a făcut apoi şi Cristoiu în faţa patronului.Probabil, atunci s-a hotărât să vândă Evz către Ringier…Era în 1995.Din acel an(25.09.95), mi-am făcut propria revistă iar din 1997 am început să editez cărţi.În mai 1998, când aveam deja 3 titluri apărute(inclusiv „Secretele lui Pavel Coruţ”-interviuri şi „Războiul parapsihologic împotriva României”), am mers prin redacţii pentru o prezentare a lor.Tinu m-a pupat, mi-a urat succes…şi atât.Tucă era mai interesat să mă pună şef la JN pe Oltenia, l-am refuzat (lipsă de timp)şi…pa!Gică Voicu a fost extrem de amabil, le-a răsfoit şi a dat verdictul :”Apar poimâine, acum e prea târziu…” A fost singurul din presă care a publicat ceva de la sau despre Editura OBIECTIV în aproape 20 ani !!! Inclusiv cu coperţile cărţilor…Acum, îi mulţumes pentru simpatia pe care mi-a arătat-o de la prima vedere. Chiar dacă eram la „Adevărul”, probabil a apreciat articolele pe care le scriam, eram pe aceeaşi lungime de undă.Gică a fost un patriot şi un ziarist adevărat, care şi-a respectat pasiunea devenită meserie…