Spectacolul guvernarii la misto se rostogoleste zi de zi in toata nuditatea. Zic „la misto” pentru ca, in ceea ce se intampla, termenii academici nu-si gasesc locul. Teoretic, Mihai Tudose este al PSD. Cel putin asa apare in scripte. Practic, Tudose nu lucreaza decat el cu el insusi, precum lupul singuratic. Lui Dragnea, intr-un mod destul de pervers, i-a rezervat rolul de spectator la guvernarea PSD. Decide liderul PSD o anume strategie? Sa-i fie de bine! Tudose o aplica dupa cum vrea sau nu o pune deloc in practica. Din spatele lui, Iohannis se bucura.
E un meci mai mult pe muteste, in care se aud doar scrasnete din dinti. Intre patru ochi, nu am nicio indoiala ca faptele sunt dezbracate de vorbe, dar, in fata camerelor, apar amandoi cu o ploaie de zambete si de iubire de zici ca maine se iau.
PSD – da, Guvernul – ba!
In gura lui Dragnea, Codul Fiscal, bunaoara, si modificarile aduse acestuia suna intr-un fel. Urmariti-l pe Tudose la declaratii si veti vedea ca e vorba de altceva. Mai simplu, urmariti deciziile lui Dragnea si vedeti in ce fel se transpun in practica. Asta, daca se mai ajunge pana aici. Tudose are mereu o alta varianta sau completare, un alt plan, de parca lucrurile ar fi gandite printr-un alt filtru, de altcineva.
Cine? Coincidenta sau nu, toate se dreg atat de bine incat ii vin manusa lui Iohannis ca sa atace sau macar sa ridiculizeze guvernarea, trimitand fiecare etapa in derizoriu. L-ati vazut pe Mihai Tudose apostrofat public de Klaus Iohannis? Nu exista asa ceva. Urmariti cu atentie zbaterile literar artistice ale Marelui Anticorupt de la Cotroceni si veti constata ca, daca e sa se refere la Guvern, niciodata nu pronunta numele Mihai Tudose. In schimb, face trimitere directa la PSD si Liviu Dragnea. Sau la Tariceanu, depinde de tema abordata. Coalitia PSD-ALDE, da! Tudose, ba!
Guvernarea mea si guvernarea ta
Programul de guvernare deja poate fi impartit in doua, desi el a fost gandit unitar. Sigur ca nu este cel mai bun, suporta o serie de modificari de esenta. Dar, dupa felul in care se aplica, se vede cu ochiul liber ca ne aflam in fata unui paradox. Un partid cu doua guvernari simultane: guvernarea Dragnea si guvernarea Tudose. Prima decide. A doua se face ca aude si cam atat. Prima stabileste. A doua tace. Prima indica niste trasee de parcurs. A doua isi vede de propriul ei drum. Greseala lui Dragnea nu consta in faptul ca l-a adus pe Tudose premier. Ci in aceea ca n-a spus clar – si nici acum nu spune – cine i l-a impus. A lasat sa se inteleaga, la inceput, ca serviciile de informatii nu sunt straine de afacere – pentru ele, oricum, orice guvernare este o afacere – dupa care a lasat lucrurile sa pluteasca intr-o zeama chioara, care nu tine nici de cald, nici de foame. Singurul castigator al meciului se profileaza a fi Iohannis, care se bucura de ceea ce se intampla. Ultimul lui asalt asupra PSD, vizand legile Justitiei, a fost, de fapt, semnalul iesirii in strada. Platforma lui Ciolos, USR, PNL si ONG-urile inca neverificate la sange exact asta asteptau. Si, din cate se pare, asta asteapta si Tudose. O alta guvernare, dar numai cu echipa lui. Tot PSD, de ochii lumii, ca sa nu ia tara foc, dar atat de apropiata de Iohannis incat sa nu se mai stie cine este cine.
