Hotararea Tribunalului Bucuresti prin care profesorului doctor Gheorghe Burnei i se permite sa-si reia activitatea la Spitalul pentru Copii Marie Curie a bulversat din nou opinia publica. Inca de la declansarea scandalului, in care dintr-un ilustru medic si salvator de copii a ajuns un criminal, Gheorghe Burnei nu a iesit niciodata public cu punctul sau de vedere. O face acum, printr-o scrisoare deschisa, punandu-si o serie de intrebari, dar si incercand sa explice drama prin care trece de un an incoace. Prezentam mai jos mare parte din scrisoarea adresata de Burnei opiniei publice.
„Timp de 8 luni, la sfatul avocatului meu, am ales sa nu vorbesc despre cele intamplate, sa tin in mine toata durerea si umilinta, totodata neincetand a spera ca adevarul va iesi la lumina. Ca dovada decizia de vineri, 25 Aug 2017, a Tribunalului Bucuresti, care imi permite sa ma intorc la Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii Marie Curie. Insa agitatia din ultimele doua zile, cu care a fost intampinata acesta hotarare a Instantei, contrar asteptarilor, ma nedumireste complet. Nu este ADEVARUL obiectivul suprem al actului de justitie? De ce aceasta desfasurare de forte pentru un simplu medic ortoped pediatru? Pe cine am incomodat atat de tare? Si cu ce? Facandu-mi meseria cu drag, dincolo de norma si programul de lucru? Gasind solutii in cazuri respinse sau redirectionate catre mine de omologii mei?
Colegii care il injura azi, facuti medici de el
Sunt astazi in pozitia de a ma intreba cine-mi mai sunt prietenii. Medicii titulari, cu care am petrecut mai mult timp decat cu propria-mi familie, ajung sa scrie memorandumuri impotriva intoarcerii mele la spital? Pe toti i-am ajutat inca de la venirea in Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii Marie Curie. In perioada rezidentiatului lor am facut eforturi sa isi insuseasca toate cunostintele necesare, astfel incat inca din anul III sa fie la nivelul unor medici specialisti. I-am sprijinit sa practice medicina in Bucuresti. (…) I-am acceptat la doctorat si toti sunt acum doctori in medicina. In plus, toate veniturile pentru cercetare, care mi s-ar fi cuvenit de-a lungul carierei, le-am cedat la fondul comun pentru a ajuta doctoranzii, care, altfel, ar fi trebuit sa plateasca din buzunarul propriu. O parte din medicii specialisti si rezidenti au participat alaturi de mine la interventii operatorii in privat iar sumele cuvenite le-am impartit in mod egal cu acestia…ce chirurg mai face asa ceva? Rezidentii pe care i-am mentorat si carora le-am transmis toate cunostintele mele in timpul interventiilor chirurgicale – in care am facut cea mai buna echipa de fiecare data – astazi decid ca nu mai au ce invata de la mine? Apropo, pe medicii rezidenti din anul I nici nu-i cunosc …si sunt deja impotriva mea? (…)
Ieri laudat, azi infierat
De 8 luni mi se pune la indoiala intreaga cariera, fiind aratat cu degetul pentru ceea ce pana mai ieri eram laudat (sau invidiat). Si anume dorinta tenace de a gasi solutii si a rezolva cele mai dificile cazuri. Nu sunt inventator si nu asta mi-am propus. Am vrut doar sa fac bine in jurul meu…inca vreau. In 42 ani de medicina nu am avut nici macar o acuzatie de malpraxis. Si deodata totul se naruie…de ce? O mama care timp de 18 ani a adus copilul la control, dupa interventiile facute la varsta frageda, decide brusc ca i-am <<ciumpavit>> fiica si declanseaza un scandal mediatic urias. A doua zi sunt ridicat de la spital cu mascatii, arestat si prezentat ca fiind un monstru care face experimente pe copii si care ia spaga, fara sa mi se acorde nici cea mai mica prezumtie de nevinovatie! Oare cati dintre dumneavoastra pot gestiona emotional, moral, fizic atata nedreptate si minciuna, atatea calomnii si acuze nefondate? (…)
Pe cine deranjeaza Burnei?
Am incercat sa gasesc raspuns la intrebarile „Cine ma persecuta si de ce?” si „Cine castiga si pierde in acest context?”. Eu cred ca, alaturi de mine, pierd parintii copiilor care au nevoie de interventii urgente, pe care nu si le-ar permite fara existenta chirurgiei ortopedice la noi in tara – specialitate care exista astazi datorita eforturilor demarate de profesorul Pesamosca si continuate de mine ulterior. Facand parte din comisia de aprobare a formularelor E112, inteleg ca incapatanarea mea, de a opera aici cazurile complexe si a aduce, astfel, economii la bugetul Casei Nationale de Sanatate, a deranjat… Insa cum se poate asa ceva?! De ce de cand nu mai sunt eu in comisie s-a cheltuit de 6 ori mai mult pe operatiile in afara tarii, cand pacientii puteau fi la fel de bine tratati de medicii romani? Mai mult decat atat, daca ar fi fost implementate cele doua programe nationale propuse inca din 2015 de Asociatia Romana a Traumatologilor si Ortopezilor Pediatri – cel de screening, depistare si tratament al displaziei de dezvoltare a soldului si cel de screening scolar, care sa depisteze scolioza de la 1 la 18 ani – am fi adus economii de milioane de euro in sistemul medical. Tot ce se intampla este de neinteles pentru mine si tot ce imi doresc este sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul. Pentru ca inca nu mi-am pierdut speranta ca adevarul va iesi la iveala si ca vinovatii vor plati”. (Intertitlurile apartin redactiei)
