Inculpat pentru „alarma falsa cu bomba” la bordul unui avion, Franck Moulet a petrecut 20 de zile in 2004, in inchisoarea Rikers Island, unde a fost incarcerat si directorul FMI Dominique Strauss-Kahn luni 16 mai. Intr-un articol aparut pe 2 februarie in Le Monde, intors in Franta dupa eliberarea sa, dadea detalii despre detentia petrecuta in aceasta puscarie celebra pentru violenta sa.
In inchisoarea new-yorkeza de la Rikers Island i se spunea The Frenchy (Frantuzu’). Ceilalti erau negri si hispanici. Erau si doi americani albi. El, Franck Moulet, 27 de ani, originar de la Gurile Ronului, student la Arte Plastice era unic printre ceilalti. Nimeni, dintre colegii detinuti nu parea sa inteleaga ce cauta Frantuzu’ acolo. Numai ca nici el nu stia.
„Cacatul meu nu explodeaza„
Povestea incepe pe 10 ianuarie, la bordul unui avion al American Airlines. Cursa San Domingo – New York. Franck Moulet intarzie la toaleta. O stewardesa ii bate in usa. Si il aude exclamand, in timp ce se intorcea la locul sau: „Cacat! Bomba pe care am pus-o in veceu nu a explodat!” Varianta contestata de Franck Moulet: „N-am pronuntat niciodata cuvantul bomba. Am zis doar: ‘My shit don’t explode (Cacatul meu nu explodeaza).” Nuanta care le scapa politistilor. Inculpat pentru „alarma falsa cu bomba”. Franck Moulet este la inceput inchis la La Barge, un vapor-inchisoare ancorat in fata cartierului Bronx; apoi transferat la centrul penitenciar Rikers Island. Judecat de tribunalul din Queens, pledeaza vinovat si scapa cu o amenda de 595 de dolari pentru „comportament anormal”.
Douzeci de zile de detentie pentru o ironie: Franck Moulet ajunge pe Aeroportul Roissy vineri 30 ianuarie dimineata. In aceeasi seara aparea la televiziune la Canal+, la emisiunea lui Emmanuel Chain. La sfarsitul emisiunii, cu nervii la pamant, parea total sleit. Apoi s-a luminat. Viata sa in puscarie trebuia povestita. Cu privirea ratacita, vorbeste repede, plange usor. Nu se mai opreste. Vrea sa spuna tot despre Rikers Island.
„Stanca”, un Chateu d’If american
Era un nume care revenea des in gura colegilor detinuti in La Barge. Franck Moulet a inteles: trebuia sa se bucure ca nu a ajuns la Rikers Island. O insula-inchisoare, un fel de Chateau d’If, intre Queens si Manhattan. Populatia: delincventi condamnati definitiv, pedepse minime de patru ani.
„In spaniola”, isi aminteste el, „i se spunea La Rocca, Stanca. Spuneau ca acolo e legea junglei. Locul unde nu trebuie sa ajungi. Cand m-au anuntat ca sunt transferat acolo, cand duba a trecut podul, mi-a revenit in minte tot ce povesteau. Mi-am zis: e ultima zi a mea.” Nu mai poate sa vorbeasca, nu mai are voce, lacrimile ii curg.
Reia: „Era un dormitor mare. Veceuri fara usa dadeau direct in el. Eram cincizeci. Cand am ajuns, au inteles imediat ca nu fac parte din lumea lor. Sansa mea au fost doua fraze, doua sfaturi. Unul mi-a zis: „Don’t move and look” (Nu face nimic si priveste). Iar un altul, in spaniola: „La roata care scartaie se pune mai mult ulei”. Asta voia sa zica: cine face galagie, ne ocupam de el”. Avea sa vada ce pateste o roata scartaitoare.
Unul a incalcat regulamentul: un hispanic a folosit telefonul „in afara orelor permise”. Explica: „Grupul de hispanici avea prioritate. Erau o gasca, ei dominau. Intre ei era o ierarhie. Celelalte etnii veneau dupa ei. Cel care a folosit telefonul fara permisiune a fost calcat in picioare de propria banda. Patru au sarit pe el. Gardienii erau de fata. Au vazut totul. Au intrebat doar: ‘What’s happened?’ (Ce s-a intamplat?). Cel care fusese stalcit in bataie s-a ridicat, a zis: ‘Nimic!’ si gardienii au plecat.”
Franck Moulet a stiut sa se fereasca de lovituri. Cu exceptia unei palme palme peste urechea stanga, primita de la un politist la iesirea din avion. Dar la Rikers Island a respectat cu sfintenie regula „Don’t move and look”, legea de aur a detinutilor. „Am facut ce mi s-a spus. Incercam sa inteleg. Observam. Vedeam cand puteam sa fac un dus, sa-mi spal lucrurile. Dar cel mai mult timp il petreceam in pat.”
„Niciodata sa nu faci asta! Niciodata!”
Negrii l-au ajutat cel mai mult, povesteste Franck Moulet. „Mi-au dat de mancare, m-au invitat in grupul lor, m-au sfatuit ce trebuia sa raspund sau sa fac. Unele gesturi trebuiau evitate. O data mi-am pus mainile in solduri, unul din ei mi-a strigat: „Niciodata sa nu faci asta! Niciodata!” Era un semn de provocare, puteai fi snopit pentru asta. Trebuia sa fac si exercitii in fiecare zi, cate cincizci de flotari. ‘Trebuie sa fii puternic’, era regula”. Spune sec: „Violuri nu erau. Era o violenta a puterii.”
Franck Moulet se jura ca nu va mai pune piciorul niciodata in America.
Spre deosebire de Moulet, Dominique Strauss-Kahn beneficiaza la Rikers Island de conditii de detentie deosebite. Gazduit la West Facility, o unitate specializata in detentia prizonierilor suferind de maladii contagioase, directorul FMI este izolat complet de cei treizeci de detinuti ai centrului. „Nu e vorba sa izolam un detinut de orice contacte umane, trebuie doar sa ne asiguram ca un detinut nu e agresat in vreun fel din cauza ca e celebru”, a explicat un purtator de cuvant care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
Directorul FMI pus sub supraveghere anti-suicid
Dupa un examen psihologic, Dominique Strauss-Kahn a fost pus sub supraveghere anti-suicid din precautie, informeaza Le Figaro, care citeaza o sursa apropiata fortelor de ordine. Ar fi vorba de un dispozitiv curent care inseamna controale la fiecare cincisprezece sau treizeci de minute, detinutul este imbracat in combinezon de detentie si poarta incaltaminte fara sireturi.
Intrebat asupra acestui subiect de catre France Presse, un purtator de cuvant al administratiei penitenciarului a raspuns ca „starea de sanatate a unui detinut este confidentiala”, dar ca „regulamentul cere ca fiecare detinut sa fie evaluat in functie de riscul de a-si face rau siesi sau colegilor lui”. „Administratia penitenciarelor din New York impune aceleasi reguli de siguranta si de sanatate pentru toti detinutii„, a adaugat purtatorul de cuvant, fara a se pronunta asupra starii de sanatate a lui Dominique Strauss-Kahn, ale carui fotografii cu catusele la maini au facut inconjurul lumii.
