Desi bolnava, justitia bate pas de defilare

Este paradoxul vremurilor pe care le traim. Justitia e bolnava moarta-coapta, incat daca o atingi cu un deget se farama in zeci de cioburi. Partea proasta este ca nu ai incotro si trebuie sa recunosti procurorilor statutul de magistrat. Asta spune legea si nu ai cum sa ocolesti titulatura. Degeaba judecatorii au capatat curaj si, incet, incet, se debaraseaza de justitia la comanda pe care au fost nevoiti sa si-o insuseasca.  Nu toti au acceptat sa lucreze la ordinul serviciilor, ci doar fricosii si cei care isi stiau trecutul pestrit. Insa schimbarea la fata a justitiei e maculata de armata de magistrati care nu renunta la idealul lor, la republica procurorilor, unde tropaie cu stangul pe toba.

Micile modificari de decor in salile de judecata, acolo unde s-au produs, nu inseamna mare lucru. Aducerea procurorilor la acelasi nivel cu avocatii, prin mutarea de la prezidiul instantei sau prin scurtarea picioarelor birourilor n-a avut efectul scontat. Si asta pentru ca tupeul lor le permite sa bata, in continuare, pas de defilare in justitie.

De regula, prea tarziu

Parada asta are radacini vechi, de pe vremea proceselor comuniste, cand rolul judecatorului era mai mult formal si trebuia sa pronunte sentintele dictate de procurori. Sistemul impus de sovietici nu putea fi combatut prin argumente logice si, apoi, cine ar fi avut curajul sa i se impotriveasca?

Apararea putea sa epuizeze toate tratatele de drept in dovedirea nevinovatiei, in final ramanea dupa cum cerea procurorul. La 30 de ani dupa ce Romania si-a schimbat traseul, procurorul ramane in continuare magistrat si nu avocatul acuzarii, egal in drepturi cu avocatul apararii. Mai mult, anomaliile si abuzurile sistemului de justitie sunt tolerate  cu destul de mare larghete, pentru ca nimeni, cu mici exceptii, nu vrea sa le vada si sa intervina. Iar cand o face, de regula e prea tarziu. Ori nu se mai poate face nimic, ori dreptatea nu mai mangaie pe nimeni.

O demisie care nu rezolva nimic

Recentul caz de la DNA Oradea, cu un conclav al procurorilor care era pe cale sa isi impuna propriul sistem de justitie, prin intimidarea judecatorilor, ridica o sumedenie de semne de intrebare de care multi prefera sa se fereasca. Lucrurile petrecute acolo s-au desfasurat fara ca cineva sa aiba stiinta de ele? Nu mi se pare. Faptele erau cunoscute la Bucuresti, la DNA Central, ca si in cazul potlogariilor de la DNA Ploiesti. Reactii din partea Codrutei Kovesi sau a adjunctilor ei? Niciuna, cu exceptia unei forme de promovare a capilor celor doua institutii in culpa.

Acum, insa, Calin Nistor, proaspatul interimar la sefia DNA, vine sa faca dreptate. Asa pare, dar scepticii nu cred in povestea asta. Procurorilor Ciprian Man si Cristian Ardelean de la DNA Oradea li s-a sugerat, initial, sa demisioneze. Si cu ce ar fi rezolvat asta abuzurile savarsite? Avocatii Ioan si Ana Sava sau omul de afaceri Nela Secara, care au suferit din greu efectele dezastruoase ale dosarelor ticluite la DNA Oradea, arata a oameni care sa spuna lasa-i in plata Domnului de nebuni si bine ca s-a terminat? Nu cred.

Mai egali decat restul cetatenilor

Calin Nistor a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii revocarea din functie a celor doi procurori. S-a aprobat, dar mie mi se pare o solutie cam ciudata. Au fost revocati si, ca atare, trimisi de unde au venit,  la instanta inferioara. Bravo! Si ce sa faca acolo? Tot dosare, pe modelul experimentat si perfectat la DNA? Cata incredere mai pot inspira cei doi procurori incat sa mai fie lasati in bransa? Exact ca in cazul lui Lucian Onea, de la DNA Ploiesti, revocat si trimis la Parchetul de pe langa Judecatoria Campina. De ce nu suspendati din functie si inlaturati din magistratura? Cerbicia cu care Consiliul Superior al Magistraturii isi apara procurorii de acest soi mi se pare sfidatoare. Cetatenii procurori sunt egali in drepturi cu ceilalti cetateni ai Romaniei, ce atatea aprobari ca sa-i trimiti in somaj? Cand oamenii de afaceri cercetati de DNA au ramas fara nimic, fara bani, fara case si fara afaceri, au mai cerut procurorii aprobare de la Agentia de ocupare a fortei de munca, daca face fata cu un somer in plus?

La ordinul cui?

Ca justitia nu prea are leac de vindecare o demonstreaza si situatia Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Dosarele grele se tot amana pentru ca judecatorul Iulian Dragomir, cel „cu nasul in suflet” – de Basescu era vorba – a gasit o chichita interpretativa prin care sa amane judecarea. Nu stiu cum se numeste strategia lui, dar mie mi se pare ca, de fapt, interesul este de a nu fi scapati din mana Dragnea, Tariceanu si altii, ca nu cumva sa intre intre la judecata unor completuri ce le-ar putea fi favorabile. Adica, niste completuri normale, unde primeaza probele si judecata dreapta, si nu sugestiile sau interventiile unor servicii de informatii. Pe branci daca e, justitia asta ciudata nu cedeaza, se ridica si bate pas de defilare. La ordinul cui? Si in favoarea cui?