Disperarea cu care Laura Codruta Kovesi este promovata prin toate cotloanele Uniunii Europene nu ma mai deranjeaza. Dimpotriva. Ma ajuta sa inteleg si mai bine mecanismele ei odioase de functionare, lacomia politica si fatarnicia slujbasilor ei vremelnici, dar si pretul tradarilor. In egala masura, imi arata cat este de fals si de subred acest cartel de interese care pocneste din bici deasupra unui intreg continent si la care unii se inchina din naivitate, altii de nevoie, iar cei mai multi manati de arivism politic. Si poate ca circul sutinerii Codrutei Kovesi pentru functia de procuror-sef la Parchetul European nu ar fi fost atat de gretos, daca nu ar fi intrat in hora nume sonore din Comisia Europeana si din Parlamentul European.
Din punctul meu de vedere, interventiile celor care se situeaza de partea Codrutei Kovesi nu sunt de natura sa o ajute la promovarea pe postul respectiv. Mai degraba ii dau o mana de ajutor sa se descalifice mai repede. Spun asta pentru ca reactiile venite din Romania, ca urmare a unor declaratii pompoase sau neghioabe, scot la iveala lucruri care nu au cum sa fie in favoarea ei.
Si-a pierdut taria
Laura Codruta Kovesi nu mi se mai pare atat de sigura pe ea, ca in vremurile in care clama „Noi suntem DNA si nu dam inapoi”. Si-a pierdut tonul care tinea ziaristii la distanta si vehementa prin care cerea procurorilor sa rezolve dosare in cautarea unor nume grele, pe care, ulterior, sa le transforme in brose de prins in piept. Kovesi nu mai are aroganta cu care isi privea victimele, sfidatoare, din capul scarilor si nici siguranta data de sistemul creat in spatele ei. Acum, fosta sefa a DNA mi se pare mai degraba speriata de turnura pe care au luat-o lucrurile, dar pe care putea sa o intrevada de mai bine de jumatate de an. Exista informatii potrivit carora i s-ar fi propus, la un moment dat, o retragere onorabila, discreta si plina de avantaje, care sa nu o afecteze. Pare ca orgoliul a doborat-o si a refuzat. A vrut sa mearga mai departe, ceea ce s-a si intamplat, numai ca lucrurile arata ca si cum cineva si-ar fi luat mana de pe ea.
Cata minciuna, cat adevar?
Acuzatiile venite din ancheta care o vizeaza, cu abuz in serviciu, cu marturie mincinoasa si cu luare de mita au fost de natura sa o zdruncine zdravan. Degeaba tinea steagul sus, se vedea cu ochiul liber ca drapelul are coada indoita si cam atarna. Inghesuita intr-o gramada de intrebari si de jurnalisti, a recurs la cea mai proasta solutie. Minciuna. Suficient ca ziaristii sa rascoleasca prin arhive si pe site-uri, scotand la iveala un lung sir de neadevaruri. Este dreptul ei sa le nege, dar sunt cuprinse in ancheta la care este supusa in prezent.
Mint jurnalistii, mint martorii, informatiile nu sunt reale, desi probele arata contrariul, minte si procurorul care o cerceteaza, ei bine, toata lumea minte? Nu cumva este descalificant pentru un procuror care a avut pe mana anticoruptia din Romania? Ca aceasta s-a desfasurat dupa cum vazut cu totii e o alta poveste, asupra careia nu mai are rost sa insist. Nu este descalificant, in egala masura, pentru un candidat la functia de procuror-sef la Parchetul European?
Codul de legi Kovesi
Nu cu multe zile inainte de a pleca la Bruxelles, Codruta Kovesi a depus o plangere la CEDO, in care contesta modalitatea prin care a fost demisa. Si ce sa faca CEDO cu ea, caci nu intra in atributiile ei rezolvarea unei asemenea sesizari? Nici macar atata lucru sa nu fi stiut? Nu a reusit altceva decat sa dea apa la moara celor care, nu o data, au afirmat ca nu stie nici carte si nici meserie. Povestea recuzarii procurorului care o ancheteaza, Adina Florea, cat si a lui Gheorghe Stan, seful Sectiei de investigare a infractiunilor din justitie, deja a facut inconjurul lumii juristilor. Procurorul general Augustin Lazar le-a respins pe amandoua. Este greu de crezut ca fosta sefa DNA nu stia ca nu poti recuza un procuror care n-are legatura cu dosarul, fiind vorba de Gheorghe Stan. Simplul fapt ca este seful Adinei Florea, cea care o cerceteaza, este de natura a atrage contestarea lui? Poate dupa Codul de legi Kovesi. Pe zi ce trece, Laura Codruta Kovesi o incaseaza tot mai tare. Pierderea procesului intentat fostei subordonate, Mihaela Iorga Moraru, dincolo de subtirimea probelor aduse, denota, de fapt, nepriceperea in managerizarea institutiei pe care a condus-o. Kovesi a uitat sau poate nu a stiut ca niciun Cod din lume, exceptandu-l pe cel care si-l imagineaza ea, nu ii poate oferi satisfactie pentru porcarii de genul „lasa ca te pun eu cu botul pe labe”.
Datul pe dupa plop
Codruta Kovesi nu stie sa se opreasca si sa-si ia seama. La Bruxelles s-a dus fara a avea un mandat din partea Romaniei. Nu figureaza pe vreo lista de propuneri, cum este legal. Abia in zilele urmatoare se va da Ordonanta care reglementeaza modalitatea de selectie a celor care sunt propusi pentru ocuparea postului de sef al Parchetului European. Si atunci, intreb: gestul nu este cumva descalificant pentru un procuror cu aspiratii atat de mari? Mai mult, se pare ca incercat sa pacaleasca si cu scrisoarea de intentie depusa la Bruxelles. A evitat, pur si simplu, sa spuna ca nu are gradul profesional maxim, de procuror de Parchet General, ci doar pe cel de procuror de Parchet de Tribunal. Ca sa fiu sincer, pe mine nu ma ingrijoreaza manoperele ei, cu atat mai mult daca alegerea este deja hotarata in spatele usilor. Ma bucur ca, in schimb, vede toata lumea ce cloaca este aceasta Uniune Europeana. Descalificant, hai sa n-o mai dam pe dupa plop.
