Interventie militara in Siria, proiecte de exploatare gaziera offshore in Liban, burse universitare in Palestina si Iordania, proiecte nucleare si contracte de armament cu Egipt si Irak. Rusia ataca pe toate planurile pentru a-si creste influenta in aceasta regiune dominata de SUA dupa caderea URSS.
Interventia militara agresiva a Moscovei alaturi de regimul lui Bashar al-Assad, incepand cu 2015, a fost punctul de plecare al unui come-back rusesc care a depasit granitele siriene. In Libanul vecin Siriei si traditional apropiat de Occident,Rusia a implantat zece centre culturale si trei statii tv care raspandesc limba rusa, cursuri de balet si de arta cu ajutorul unor profesori special adusi din Moscova. Kremlinul si-a multiplicat si bursele universitare acordate studentilor libanezi dornici sa studieze in capitala Rusiei sau in alte orase din fostul spatiu sovietic. In paralel, Moscova acorda din ce in ce mai multe burse universitare in Iordania si in teritoriile palestiniene. Mizeaza si pe prezenta crestina din Orientul Mijlociu, care reprezinta aproape 8% din populatia Iordaniei, 10% din cea a Siriei si 40% din cea a Libanului, pentru a-si construi o imagine de protector al crestinilor din Orient, un teren care il disputa cu Franta.
Atomul, mai bun ca petrolul
In domeniul nuclear civil, din ce in ce mai dorit intr-o regiune care sufera de o dependenta patologica de petrol, consortiul rus Rosatom a semnat anul trecut un contract cu King Abdullah City for Atomic and Renewable Energy pentru fabricarea de reactoare nucleare in Arabia Saudita. In cadrul programului strategic Vision 2030, regatul saudit are ca obiectiv sase reactoare nucleare in viitorul deceniu pentru a-si diversifica sursele de energie. Tot in 2017, Rosatom a semnat un acord similar cu Egiptul pentru construirea unei prime centrale nucleare la Dabaa,in apropiere de Alexandria. In Iordania, compania rusa AtomStroyExport negociaza construirea a patru unitati nucleare, in timp ce un acord a fost semnat anul acesta cu Rosatom pentru construirea unui reactor nuclear de mici dimensiuni la Amman.
Rusia a semnat cu Egiptul si un acord pentru construirea unei zone industriale de doua millioane de metri patrati in Port Said, la canalul Suez. ”Va fi cel mai mare centru de productie si export de bunuri rusesti pe pietele din Orientul Mijlociu si Africa”, a declarat Vladimir Putin care a indicat o un volum de investitii de sapte miliarde de dolari.
Economia expansionista
Prin acest proiect, Moscova spera un acces privilegiat la o piata de 100 de milioane de consumatori in Egipt dar si sa-si faca o poarta de intrare pe alte piete vecine, precum Sudan, Somalia si Etiopia. Rusia cauta, via consolidarea legaturilor cu Cairo, un acces mai usor la Marea Rosie, dupa ce are deja un acces la Mediterana via portul Tartous din Siria, si la transportul maritim catre oceanul Indian via canalul Sues. Aceste investitii in Egipt amintesc de contributia URSS la construirea gigantului baraj de la Assuan in 1960. Economia este in centrul strategiei expansioniste ruse: in Liban, compania Novatek face parte dintr-un consortiu impreuna cu Total (Franta) si Eni (Italia) pentru exploatarea de gaz offshore, in timp ce firmele rusesti cauta sa se implanteze in nordul tarii, vecin cu Siria.
Armele, alt levier de influenta
In paralel cu economia, contractele si negocierile de armament ale Rusiei cu tarile din regiune prolifereaza. Primul beneficiar de ajutoare americane in regiune dupa Israel – 1,2 miliarde de dolari pe an – Egiptul este si in catarea Moscovei. In ultimii ani, 50 de avioane de lupta MiG 29 si tot atatea elicoptere de lupta Ka-52K, dedicate navelor multirol port-elicopter Mistral,au fost livrate Egiptului in schimbul a peste trei miliarde de dolari. Negocieri se afla in curs pentru echiparea navelor Mistral cu sisteme navale rusesti. Dincolo de beneficii financiare, exporturile rusesti de armament constituie o parghie de influenta pentru consolidarea statutului geopolitic al Moscovei in regiune. Alta piata majora este Irak: unul din cei mai importanti clienti ai industriei militare rusesti in epoca Razboiului Rece. In 2017,Rusia a semnat cu Irak un contract privind livrarea a peste 70 de tancuri T-90S fabricate de constructorul Uralvagonzavod. Moscova este interesata si de piete mai mici, ca Libanul, caruia i-a propus recent un contract militar de un miliard de dolari dar guvernul de la Beirut nu si-a dat acordul de teama represaliilor americane. Mai ales ca armate libaneza, traditional echipata de Franta si SUA, beneficiaza din 2006 de o sustinere a Washingtonului care a deblocat peste 1,7 miliarde de dolari in acest sens.
Diplomatia echidistantei
De altfel, Libanul este o tara de interes strategic pentru Moscova care o vede un laborator pentru diplomatia sa si pentru pozitionarea sa la distanta egala cu diversi actori regionali. In acest domeniu Rusia mizeaza pe diferendumul strategic si frontalier dintre Liban si Israel pentru a-si intari rolul de arbitru in chestiuni geoeconomice in regiune. Participarea rusa la un consortiu gazier pentru exploatarea unui bloc maritim disputat de Tel-Aviv nu este intamplatoare, Moscova dorind sa se impuna ca garant al stabilitatii in aceste ape tulburi dar si sa le exploateze pentru a trage mai bine sforile in jocul de echilibristica intre cei doi adversari. Si, prin tranzitivitate, intre Iran si Israel, dupa avertismentele Hizbollahului libanez, aliatul Teheranului, impotriva uzurparii resurselor offshore ale Libanului de catre statul evreu. Rusia joaca deja rolul de intermediar intre cele doua puteri regionale pe tabla de sah din Siria, care a propulsat-o la rang de jucator de neocolit pentru toate tarile implicate in conflictul intern si internationalizat din Siria.
In timp ce apara regimul sirian, in plus de livrarea recenta de rachete antiaeriene S-300 pentru armata lui Bashar al-Assadpentru a se proteja mai bine impotriva posibilelor lovituri israeliene, Moscova a reusit sa atenueze temerile statului evreu privind prezenta militara la frontiera sa a grupurilor militare iraniene. In cadrul acestei ofensive diplomatice bazata pe echidistanta, Rusia incearca sa se apropie si de Arabia Saudita, alt actor regional greu impotriva Iranului, aici Vladimir Putin profitand de balbele americane. Donald Trump, care alterneaza o dorinta de dezangajare americana in Orientul Mijlociu cu gafe si amatorisme diplomatice, a declarat recent ca regatul saudit trebuie sa ”plateasca” in contrapartida pentru securitatea furnizata de SUA. Parasind total limbajul diplomatic, Trump a umilit monarhia saudita iar asasinarea la Istanbul a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi a alimentat tensiunile, Washington amenintand declarativ Riadul, acuzat ca a ordinat asasinarea lui Khashoggi, cu ”pedepse severe”. O situatie de care profita Rusia pentru a-si implementa strategiile in Orientul Mijlociu, dupa trei decenii de monopol aproape exclusiv al Statelor Unite in regiune.
