Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » News » Cotroceni: Reducerea bugetului Presedintiei, “decizie arbitrara, bazata pe ratiuni strict politice”

Cotroceni: Reducerea bugetului Presedintiei, “decizie arbitrara, bazata pe ratiuni strict politice”

Autor:

Anuntata diminuare a bugetului Administratiei Prezidentiale, in urma rectificarii bugetare, isca o reactie transanta de la Cotroceni.

 

purtator 350x221 Cotroceni: Reducerea bugetului Presedintiei, decizie arbitrara, bazata pe ratiuni strict politicePrin intermediul purtatorului de cuvant al sefului statului, s-a transmis un mesaj ce s-a vrut cat se poate de clar – si anume ca “rectificarea bugetara nu are nicio legatura cu necesitatea consolidarii bugetului national, ci este un instrument de sanctionare bugetara a adeversarilor politici si institutiilor nesubordonate PSD”, Guvernul apeland la o “forma de sabotaj bugetar”, din cate a sustinut Madalina Dobrovolschi.

La Cotroceni, reducerea bugetului Administratiei Prezidentiale este vazuta ca o “decizie arbitrara, bazata pe ratiuni strict politice”, acuzandu-se faptul ca, “in aceste conditii, Guvernul il impiedica pe Presedintele Romaniei sa isi duca la indeplinire exercitarea atributiilor sale constitutionale”. Mai mult, reducerea bugetului ar duce la imposibilitatea desfasurarii Summit-ului Initiativei celor Trei Mari, gazduit de Romania, in septembrie, dar ar avea un impact negativ si asupra “celorlalte actiuni de politica externa intreprinse de presedintele Romaniei”, din cate a mai subliniat purtatorul de cuvant al presedintelui.


2 comentarii to Cotroceni: Reducerea bugetului Presedintiei, “decizie arbitrara, bazata pe ratiuni strict politice”

  1. ELIADE

    PILOTII ORBI

    de Mircea Eliade – 1937

    “Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918, lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
    Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frâiele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
    Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
    Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
    Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
    Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
    Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
    Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
    Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
    Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
    Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
    Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
    Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
    Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
    Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
    …Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
    Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n- are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti.
    Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
    Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat.
    Si asta e destul ca sã începi sã plângi”.
    [Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

  2. CETATEANU

    O STRATEGIE PENTRU A
    SALVA ROMANIA DE LA FALIMENT NATIONAL

    Structura surselor bugetare anuale din ultimii 28 de ani ilustreaza ispravile guvernantilor ce au avut ca efect dezastrul economic care s-a instaurat progresiv pana aproape de pragul falimentului national la care asistam si in prezent neputiinciosi. Multi ani la rand, primul loc (pe locul doi fiind TVA-ul) l-a ocupat, ca pondere la formarae bugetului de stat impozitul pe salarii (pe munca vie) ceea a facut dovada ca in Romania s-a instalat societatea de tip sclavagism modern. In prezent se dovedeste ca solutia ispititoare a salvarii de la criza (care in Romania se manifesta la puterea a 3-a fata de alte state europene, datorita consistentei politicilor publice in acte imorale si de incompetenta comise de guvernanti) ar veni tot din domeniul drepturilor banesti ale populatiei pauperizate, aceasta fiind total neinspirata.
    Daca ECONOMIA ar fi DUDUIT vreodata (asa cum afirmau unii guvernanti fantezisti) atunci impozitul pe profit ar fi fost pe primul loc ca sursa la buget.
    Cand IMPOZITUL pe PROFIT va constituii sursa principala la fondul bugetar al statului atunci societatea romaneasca va putea fi considerata ca fiind de tip capitalist, altfel se va zvarcoli doar in stadii morbide pana la faliment. Timp de 28 de ani in Romania a fost un regim politic ce a MIMAT societatea capitalista, fara aplicarea vreunui principiu fundamental al economiei de piata sau de crestere pe baze serioase a PIB-ului dovda fiind faptul ca nu mai avem industrie grea sau usoara, agricultura, turism si transporturi care sa produca PIB sau (valoare adaugata) avem doar IMM-uri, pentru servicii, ce sunt neajutorate.
    Un studiu facut pe aceeasi perioada, privitor la evolutia PRODUCTIVITATII MUNCII, ca indicator de baza strategic pentru stabilitatea economica si sociala a unui stat, arata ca timp de 28 de ani societatea romaneasca a evoluat prin HOTIE (acte imorale si nemunca) si nu prin HARNICIE (producere de valoare adaugata), drept consecinta pentru stoparea declinului economico-social drastic care risca sa fie inregistrat in tara noastra, pe langa reducerea la maximum a irosirii resurselor, trebuie luate si alte masuri care sa conduca concomitent la scaderea cheltuielilor bugetare, dar si la cresterea PIB-ului sau lansarea economiei astfel;

    A. De natura organizatorica;
    Deoarece politicienii si asa zisi juristi au distrus Romania in numai 28 de ani, acum doar economistii, inginerii, sociologii si psihologii, etc. mai pot face ceva pentru a salva viitorul natiunii romane.
    – Pentru eficientizarea activitatii administratiei de stat trebuie adoptate acte normative care sa aiba ca efect pozitionarea normala a PIRAMIDEI TRIUNGHIULARE (redistribuirea personalului de sus in jos), care reprezinta la nivelul administratiei de stat, dar si a fiecarui minister, unitate centrala, agentie, etc. din sistemul social romanesc, structura de personal si in acelasi timp pe cea a folosirii fondurilor bugetare.
    Mentinerea in pozitia actuala – rasturnata a acestei PIRAMIDE (adica cu virful in jos si baza in sus) conduce la risipirea de fonduri bugetare datorita permisivitatii discretionare pentru infiintarea de structuri fara atributii necesare administratiei de stat si implicit la ACUTIZAREA DISOLUTIEI INSTITUTIILOR STATULUI (SAU FUNCTIONAREA SOCIETATII FARA PRINCIPII, MORALITATE SI RESPECT FATA DE VALORILE UMANE SI SOCIALE) si diminuarea totodata la maximum a sanselor descentralizari sau modernizari reale.
    Acest deziderat se realizeaza prin reducerea la maximum posibil a structurilor statale, de ministere, agentii, oficii, a functiilor de conducere si a celor auxiliare din structurile administratiei centrale si locale (dupa unul din modelele tarilor cu democratie adevarata) pentru a impedica, in acelasi timp manifestarea obedientei si a nu ingradi independenta, integritatea si competenta profesionala a functionarilor publici (inclusiv a celor cu statut special) in detrimentul cetateanului care asteapta rezolvarea problemelor sale cu obiecivitate si operativitate.
    Reducerea birocratiei. Drept urmare trebuie redus fara nici o sovaire, la maximum numarul, secretarilor si subsecretarilor de stat, directiile generale de la nivelul ministerelor sa fie transformate in directii simple sau servicii independente cu cel mult 25 persoane (conduse de un sef si un adjunct fara structuri interne de genul serviciilor sau a birourilor), la nivelul Structurilor gen Departamente cu structuri in judete directiile din aparatul lor central sa fie transformate in servicii sau birouri independente fara alte structuri, iar la nivelul judetelor structurile sa cuprinda doar birouri si compartimente independente. (In AUSTRIA Ministerul de interne are in aparatul central doar 17 persoane). Pentru optimizarea la maximum a administratiei sau a functiei publice, unul din principiile de baza care trebuie respectat (asa cum se intimpla in statele civilizate) este ca numarul salariatilor sa fie minim posibil dintre cei mai valorosi, dar care (in aceeasi structura) sa provina din familii sau neamuri cat mai numeroase posibil.(nu cum in mod tragic se intampla azi in Romania unde avem numai clanuri). In acest context se impune eliminarea situatiilor in care membrii aceleeasi familii fac parte din aceleasi structuri centrale sau de executie sau din esaloane diferite dar cu subordonare de control sau de coordonare.
    – Redimensionarea aparatului administrativ al PARLAMENTULUI si GUVERNULUI Romaniei si reducerea la maximum a cheltuielilor alocate fiecarui parlamentar sau functionar public;
    – Anularea contracteleor incheiate intre unitati sau instituti de stat cu firmele private de paza deoarece in majoritatea cazurilor se platesc sume mult supra evaluate. Pina la instruirea personalului propriu al institutiilor in cauza, paza sa fie asigurata de catre jandarmi si voluntari.
    – ELABORAREA de REGLEMENTARI care sa prevada, pana la ce nivel se pot face numiri politice (cu degetul aratator) in functii publice, dar si referitoare la modul de DESTITUIRE DIN FUNCTIA PUBLICA, de catre autoritati apolitice (legal constituite), indiferent de rezultatul eventualei anchete penale in cazul comiteri de infractiuni, a celor ALESI sau care au fost NUMITI in structura guvernului ori in alte institutii publice si nu s-au achitat de sarcinile ce le aveau de indeplinit conform competentei sau responsabilitatilor asumate la preluarea functiei (indicatorii de performanta si criteriile de moralitate) consideram ca numai asa se va putea responsabila decizia politica si inaltul functionar public;
    – Activarea managementului public (inclusiv cresterea raspunderii ministeriale) prin impunerea de indicatori de performanta profesionala pentru fiecare functie de conducere din unitatile cu capital de stat sau din administratia publica locala ori centrala, cu stabilirea de responsabilitati pentru satisfacerea nevoilor impuse de politicile publice stabilite, activarea legii raspunderii ministeriale;
    – Revizuirea legalitatii privind acordarea certificatului de revolutionar pentru cei care au participat la evenimentele din decembrie 1989 si a foloaselor (bunuri si sume financiare) ce decurg din acest drept pentru a se recupera cele acordate abuziv;
    – In fiecare organizatie trebuie sa se instituie prin act normativ STATUTUL PERSOANEI DE CONTACT (AVERTIZORUL DE INTEGRITATE desemnat prin votul secret al membrilor organizatiei) independenta – care sa sesize aspectele de coruptie interna inclusiv in cazul superiorilor sai, iar cand este cazul comisia pentru sanctionarea imoralitatii (din cadrul aceleeasi organizatiei desemnata tot prin vot) sa dispuna excluderea pe motive disciplinare din functia detinuta, a celui vinovat indiferent de rezultatul unei eventuale anchete penale;
    – Comisiile de examinare pentru acces sau promovari in functii publice sau in grade profesionale trebuie sa aiba obligatoriu in componenta lor ca membru pe linga specialisti cu responsabilitati profesionale in domeniu respectiv SI UN JUDECATOR specializat si cu competente in ramura dreptului DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV pentru a veghea la respectarea legalitatii procedurii si nu numai;
    – Pentru apararea bugetelor de comiterea fraudelor, organismele judiciare competente trebuie, sa aiba ca indicator de masurare a eficientei muncii neregulile descoperite si sansctionate in legatura cu gestionarea banului public si frauda economica, sa reactioneze la sesizarile publice facute, (factorii de decizie din administratia centrala sau locala trebuie determinati cu ajutorul justitiei sa renunte la apucaturile de hulpavi mai ales in ceea ce priveste achizitiile sau desfasurarea unor investitii publice);
    – Deoarece capii politicii romanesti au consumat faza de capusare a unitatilor de stat pana la falimentarea lor au trecut si la capusarea bugetului de stat care va duce sigur la faliment national, in vederea eficentizarii controlului privind respectarea legislatiei economice si a patrimonilui trebuie clarificate si delimitate competentele Politiei de Investigare a Fraudelor, Garzii Financiare, Curtii de Conturi, Auditului Intern si a altor organisme independente, pentru functionarea carora sunt emise multe reglementari controversate care conduc la desfasurarea de activitati specifice timide sau confuze de catre aceste institutii. Astfel s-a creeat cadrul propice pentru manifestarea HAIDUCIEI IN ECONOMIE SI ADMINISTRATIE stuatie care determina diminuarea resurselor bugetare si vicierea mediului de afaceri;
    – Concesionarile de luciu de apa, de balastiere, apele minerale, etc trebuie redate administratiilor locale pentru a folosi beneficiile rezultate din exploatarea acestora ca resurse locale in rezolvarea intereselor generale ale comunitatilor si nu numai de catre baronii locali care platesc la primarii sume modice sau plocoane-spagi;
    – Anularea contractelor, dezanvantajoase pentru stat, incheiate in mod fraudulos cu asa zisii baieti destepti care in mod abuziv fac acte de comert cu energie, gaze, petrol, ape minerale, etc. in detrimental interesului general al cetatenilor romani;
    – Referitor la ADMINISTRAREA TERITORIALA A TARII trebuie pusa in opera conceptia de organizare cu opt zone administrative in locul judetelor, ceea ce ar micsora costurile administrarii tarii si ar eficientiza actul aministrativ propriu-zis;
    – Crearea in cadrul ministerelor si unitatilor administrative cu grad superior de organizare a asa-numitelor Servicii (O) si (M) adica “Organizare si Metode” compuse din oameni cu studii si experienta profesionala de exceptie, precum si din cei care apartin elitei stiintei romanesti inclusiv din mediu academic, care sa cerceteze permanent caile, mijloacele si metodele de imbunatatire ale activitatii autoritatilor atit din punct de vedere al functionarii acestora, cat si al reformei structurilor.
    Asemenea, laboratoare ale muncii de inovare si creatie – sunt folosite atit de autoritatile publice din administratia SUA cit si in tarile europene dezvoltate si au ca atributii principale optimizarea oricarei probleme ale administratiei centrale sau locale. Astfel deciziile executivului, avind la baza un sistem realist de elaborare, vor fi întotdeauna calificate, fundamentate stiintific si adoptate în mod obiectiv. In acelasi timp vor putea fi dinamizate si valorificate pentru progresul general cat mai multe energii pozitive ale neamului romanesc;
    – In vederea asigurarii credibilitatii actului de guvernare, a transparentei corespunzatoare in institutiile publice si exercitarea unei monitorizări eficiente asupra guvernarii, COMISII MIXTE formate din SPECIALISTI AI SOCIETATII CIVILE SI PARLAMENTARI trebuie ca periodic sa analizeze, modul de exercitare a conexiunilor necesare intre componentele sistemului social si urmarirea atenta a variatiilor parametrilor proiectati, altfel, nu se poate infaptui nici un program cu destinatie publica. Astfel se poate evalua oportunitatea mentinerii unor structuri administrative, cu atributii in domeniul public, finantate din bugetul de stat (prin verificarea legalitatii si necesitatii infiintarii, a valabilitatii obiectului de activitate, a organigramei de functionare, a resurselor folosite si a indicatorilor statistici de performanta), numarul ministerelor, agentiilor, oficiilor si a altor tipuri de institutii precum si organizarea interna a acestora sa fie cat mai posibil optimizata si eficientizata cat mai rapid;
    – Folosirea schemelor logice utilizate in statele membre ale UE, la fundamentarea legilor unice de salarizare si acordare a pensiilor;
    – Elaborarea urgenta a unui „COD sau PROCEDURI de utilizare eficienta a banului public pe timp de criza” mai ales in cazul achizitiilor publice (inclusiv plata exagerata a unor chirii pentru sedii de servicii publice – vezi politia comunitara) si plata clientelei din conducerile, A.G.A. si C.A ale intreprinderilor cu capital de stat;
    – Organizarea OLIMPIADEI prin asigurarea coparticiparii statului pentru stimularea elaborarii PROIECTELOR DE ATRAGERE A FONDURILOR PUSE LA DISPOZITIE DE U.E, prin antrenarea factorilor potentiali din toate domeniile si sectoarele vietii economico-sociale, inclusiv din mediul celor care detin propritati intelectuale.

    B. De natura FISCALA;

    – Intarirea autoritatii organelor fiscale ale statului dupa modelul GERMANIEI sau SUA, ceea ce ar putea duce in mod sigur la disciplinizarea fiscala in Romania precum si la reducerea economiei subterane;
    – Infiintarea SISTEMUILUI NATIONAL INFORMATIC (gestionat de MFP) pentru evidentierea si urmarirea veniturilor si cheltuielior, persoanelor fizice (cu domiciliul in Romania) si juridice, realizate pe teritoriul Romaniei asa cum au majoritatea statelor U.E., care au respect fata de viitorul si destinul popoarelor lor. Cu ciudatenie se poate constata ca nu toate investitiile straine au facut bine romanilor daca luam in considerare numai ceea ce se intimpla in SUPERMARKETURI cu scumpirea produselor si plata unor impozite fata de stat aproape de (0), iar in cazul sectorului de productie impozitul pe profit este la fel (0) pentru ca (firmele mama)[cu sediul in strainatate] cumpara toata fabricatia sub forma de produs semifinit de la (firmele fica) [filiale] din Romania la pret egal cu costul.
    Aceleasi produse se intorc pe piata romaneasca la preturi mai mari decat cele europene (bine inteles ca totul se face numai pe hirtie), pentru a se acepta aceste scheme mai multe gasti apartinind unor autoritati ale statului sunt bine spaguite.Totodata prin infiintarea sistemului informatic mentionat s-ar monitoriza eficient imbogatirea ilicita a persoanelor fizice si cazurile de evaziune fiscala ori de scoatere in mod fraudulos din tara a unor sume inseminate de bani aceasta masura trebuia luata imediat dupa evenimentele din 1989, pentru a nu se ajunge in situatia de criza in care suntem dupa 28 de ani;
    – Aplicarea de redevente corespunzatoare, (folosind modele din tarile europene) in cazul folosirii resurselor naturale din solul si subsolul Romaniei (titei, gaze, sare, marmura, balast, piatra, calcarul pentru fabricarea cimentului, forta hidraulica a apei, apa minerala, etc.) de catre agenti economici privati carora, conform mediei europene, ar trebui sa le ramana doar 10% din profitul realizat. Ceea ce se intimpla pe aceasta tema in Romania este jungla curata (furt legalizat), ceea ce face ca bugetul statului sa aiba ca sursa principala de costituire, impozitul pe salariu, stuatie care indica faptul ca in Romania se practica un sclavagism modern;
    – Fiscalizarea corespunzatoare a asociatiilor agricole existente in domeniul agrar care au acumulari nejustificabile (sume in conturi, bunuri mobile si imobile) pacalind taranii carora le lucreaza pamantul in arenda, deposedandu-i in mod abuziv (motivand existenta secetei sau a calamitatilor) atat de subventiile acordate de catre stat cat si de recoltele obtinute pe terenurile in cauza. In acest domeniu se procedeaza in mod cu totul salbatic ignorandu-se orice randuiala europeana in detrimentul celor ce detin terenuri agricole si sunt neputiinciosi sau nevoiasi.
    Astfel in mediul rural comunele au devenit in 28 de ani “feude ale primarilor”, acestia detin toate resursele si parghiile de conducere.
    – Avand în vedere specificul (salbatic) al tranzitiei din Romania si al formarii pe cai discutabile a proprietatii private, in scopul transpunerii in viata a principiului echitatii si tinind cont de bunele practici experimentate in cele mai avansate tari ale UE, si nu numai, este strict necesara impozitarea graduala a averii in funcţie de o serie de criterii cumulative referitoare la valoarea acesteia, credibilitatea surselor si mijloacelor de dobindire sau declarate, raportate la legalitate, precum şi la perioada de timp în care s-a făcut acumularea.
    Statistica europeană privind salariile bugetarilor indică faptul că situaţia din România se găseşte la coada clasamentului, ceea ce este în contrast cu numărul mare al deţinătorilor de imense valori imobiliare (autoturisme, iahturi s.a) şi mobiliare – terenuri situate in intravilan si extravilan, vile si case de vacanta aflate atat in tara cat si afara – în condiţiile în care perioada de acumulare a fost la fel de redusă, ca şi posibilităţile legale. (Aceste aspecte sugereaza, in vederea sporirii surselor la bugetul de stat, cu certitudine existenta unor justificari de impozitare a averilor a caror provenienta nu a respectat mai intai legea morala);
    – Impozitarea celor ce apartin mediilor unde activeaza interlopii, fotbalistii si manelistii care au desfasurat activitati evazioniste sau afaceri subterane in baza carora s-au acumulat averi ilicite ( bunuri si sume bani);
    – Impozitarea spatiilor locative ori comerciale si terenurilor inchiriate pentru care nu se platesc impozitele cuvenite deoarece institutiile de control ale statului abilitate nu-si fac datoria cu obiectivitate sau o fac cu prietenie;
    – Fiscalizarea corespunzatoare (folosind modele din tarile europene) a operatiunilor de export al materiilor prime de natura lemnoasa (busteni si cherestea) si a fierului vechi pentru a incuraja productia proprie, cresterea productivitatii muncii, precum si a numarului locurilor de munca.Trebuie instituit si urmarit ca indicator statistic al progresului cantitatea de fier pe cap de locuitor, aflata in circuitul economic, pentru ca acesta sa fie in crestere (ca in tarile civilizate) si nu in descrestere ca in Romania, daca mergem in continuare cu exportul de “fier brut” vom ajunge peste putin timp sa n-avem din ce mai face caiele pentru potcovit caii sau placheuri la pantofi;
    – Aplicarea PRINCIPIULUI SOLIDARITATII sociale presupune a judeca si analiza situatia riscurilor supravetuirii pentru toti membrii societatii mai ales a celor cu salarii si pensii care au valori sub cele medii ori sunt minime. Solidaritatea sociala trebuie sa inceapa obligatoriu cu normalizarea (morala si etica) a drepturilor salariale si de pensie a celor din justitie, aparatul administrativ al Parlamentrului, Presedentiei si Guvernului, precum si cu cei care se considera STAT IN STAT de la BANCA NATIONALA ROMANA unde nu exista decat abureala in loc de transparenta.
    Rationamentul ca aplicarea COTEI UNICE a redus evaziunea fiscala in vreun fel ori a micsorat domeniul economiei subterane, in perioada de aplicabilitate este o simpla iluzie. Asa dar filozofia aplicarii acestui principiu, cu consecintele de rigoare trebuie reevaluata pentru ca din punct de vedere al principiului solidaritatii, in situatia actuala de criza, este just ca impozitarea sa se aplice diferentiat in mod progresiv in domeniul salarizarii si pensiilor (a celor situate peste medii), nu si in cazul impozitarii BENEFICIULUI REINVESTIT de catre firme, dar numai in contextul impozitarii progresive a averilor.

    C. De natura revendicativa;

    Devualarea si anularea contractelor referitoare la comercializarea:
    – energiei hidroelectrice unde statul Roman este pagubit cu cca 500 milioane euro pe an de catre “baietii destepti”;
    – titeiului si gazelor de sonda din subsolul statului roman care este pagubit cu mai multe miliarde de euro pe an din cauza pretului mult subevaluat fata de valoarea pe piata mondiala a barilului de petrol;
    – calcarului din muntii Romaniei, materie prima folisita de fabricile de ciment foste-romanesti unde paronii staini nu platesc sau platesc sume modice;
    – apei minerale, balastului, marmurei, etc. din valorificarea carora statul roman nu incaseaza decat sume infime, imbogatindu-i pe cei care fac evaziune fiscala.
    Sumele care ar putea fi incasate de statul roman in urma aplicarii unor asemenea masuri de tip revendicativ sunt de peste 4 miliarde euro/an.
    Aceste masuri nu pot fi implementate de clasa politica actuala din motive dovedite timp de 28 de ani, ci de o structura apolitica formata din oameni care simt nevoia progresului romanesc, au potential stiintific si experienta de nivel superior, dar care pot dovedi si buna credinta. Pentru a actiona eficient si rapid impotriva falimentului national putem sa ne inspiram si din modelul actual englezesc unde a fost infiintat pentru gestionarea riguroasa a banului public si sporirea resurselor bugetare “BIROUL NATIONAL pentru STUDIU BUGETAR”.


    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 18-11-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!