Cum ar fi sa avem „retele de transport feroviar de mare viteza, pe perna magnetica, dezvoltata in comun de Romania, Bulgaria, Serbia si eventual Grecia, dupa modelul celor deja functionale in China”?
Cel putin asta a transmis Guvernul dupa discutiile privind proiectele de infrastructura pe care le-au avut premierul Mihai Tudose si ambasadorul Chinei in Romania, Xu Feihong.
Optimism la maxim, numai ca in Romania, din cauza infrastructurii vechi si dezmembrate, viteza medie a trenurilor este de 45 de kilometri la ora, CFR sta pe buza falimentului, are vagoane si locomotive vechi de 40 de ani, pe sute de kilometri de sine sunt interminabile lucrari de modernizare, distantele mari intre orase sa fac cu frana trasa, in 9-11 ore, compania nu se lipeste de banii europeni, desi are nevoie urgent de 110 garnituri noi, si isi taraie vagoanele cu intarzieri scandaloase. Primul tren de mare viteza adus anul trecut in Romania, care poate circula cu 160km/h, sta mai mult in probe, tot din cauza sinelor batrane. N-a trecut o luna, cand vagoanele unui InterRegio care circula de la Timsoara la Bucuresti(cu 300 de calatori) s-au rupt in mers de locomotiva. Pai in conditiile astea cum „poate beneficia Romania de expertiza marilor companii de constructii chineze”? Ideea unui tren de mare viteza in Romania nu vine de la actualul guvern, ci a aparut pe la mijlocul anilor 90, cand s-a stabilit planul unei retele europene de 15.000 de kilometri, pana in 2020, care sa uneasca toate capitalele continentului. Cat priveste China, acolo s-au construit peste 11.000 de km de linii de mare viteza, cea mai mare retea de acest tip din intreaga lume.
