Catalonia, bomba cu ceas in Balcani

Veleitatile secesioniste ale catalanilor au reaprins vocile nationaliste din aceasta fragila si divizata regiune a Europei. Albanezii din sudul Serbiei, sarbii sau croatii din Bosnia, autonomistii din Voivodina, toti par sa se intrebe, dupa referendumul catalan din 1 octombrie: De ce nu si noi?

”Voivodina=Catalonia” , puteau citi jurnalistii Afp pe zidurile din Novi Sad, in nordul Serbiei. Sau: in apropierea catedralei din Mostar (sudul Bosniei), impartita de croati si bosniaci, un drapel al ”Herceg Bosna” (entitate auroproclamata a croatilor din Bosnia, in timpul conflictului) a fost lipit de drapelul catalan, impreuna cu indemnul: ”Succes, vom fi urmatorii”. La Belgrad autoritatile sarbe au denuntat ”dubla masura a UE”, refuzul independentei catalane fiind vazut in  contradictoriu cu recunoasterea celei a Kosovo, declarata in 2008, Serbia considerand ca fosta sa provincie, populata cu 90% albanezi, ii apartine de drept.

Dubla masura a UE

”Cum ati putut sustine independenta Kosovo, chiar fara referendum? Cum cele 22 de state membre (care au recunoscut Kosovo) au putut legaliza o secesiune violand legile europene care sunt fundamentul politicii UE?”, declara presedintele sarb Aleksandar Vucic. In momentul razboiului din Kosovo intre fortele Belgradului kosovarii albanezi (1998-1999, 13.000 de morti), Vucic era ministrul Informatiilor lui Slobodan Milosevici care prona ”Marea Serbie”.

Convertit la centrism, Vucic negociaza acum intrarea Serbiei in UE. Guvernul sau a sustinut fara echivoc Madridul, una din cele cinci capitale UE care nu a recunoscut Kosovo. Dar Belgradul are propria sa geografie politica: la sud, albanezii din Presevo si bosniacii din Sandzak, la nord, Voivodina si cele 20 de comunitati ale sale. Seful Ligii social-democratilor din Voivodina, Nenad Canak, partizanul unei automomii sporite, se afla in 1 octombrie la Barcelona.

Albanezii din Presevo

Totusi, nu Voivodina il ingrijoreaza pe Florian Bieber, specialist in Balcani al universitatii din Graz (Austria).

Regiunea are o ”certa identitate dar nici o miscare suficient de puternica pentru independenta”, ”nici distingere culturala” suficient de marcanta. Altfel stau insa lucrurile in valea Presevo, frontaliera cu Kosovo, unde mai toti din cei peste 75.000 de locuitori sunt albanezi. Si unde ”distingerea culturala” se limiteaza la o animozitate deschisa. In 2001, au izbucnit confruntarile dintre armata sarba si rebelii albanezi. Calmul a revenit dar visul de a se alatura Kosovo nu a disparut. Liderul Miscarii pentru progres democratic, Jonuz  Musliu, a sustinut fervent referendumul catalan. ”Un asemenea scrutin in valea Presevo este perfect legitim”, a afirmat Musliu.

Fitilul Bosnia

Bosnia este un alt punct sensibil. Sarbii (mai putini de o treime din cei 3,5 milioane de bosniaci) s-au regrupat in sanul entitatii ”Republika Srpska”. La peste 20 de ani de la un razboi intracomunitar care a ucis 100.000 de oameni, loialitatea lor este pentru Belgrad, nu pentru Sarajevo. In mai multe randuri, liderul ”Republika Srpska”, Milorad Dodik, a fluturat amenintarea unui referendum pentru independenta.

Dupa evenimentele din Catalonia, ”este timpul sa vorbim rational despre o separare pasnica de Bosnia”, a prevenit Dodik.  ”Evident, un succes al separatistilor catalani il va incuraja pe Milorad Dodik sa-si atinga obiectivul”, estimeaza Florian Bieber. Catalanii le-ar putea da aripi si celor 120.000 de sarbi din nordul Kosovo. Pe strazile din Mitrovica, flutura drapelurile sarbesti si portretele lui Aleksandar Vucic. Iar ministrul sarb de Externe, Ivica Dacic, a evocat public ”o separare, sau ce nume va purta”, de aceasta regiune. Dar, precizeaza Florian Bieber, comunitatea internationala nu va recunoaste noi astfel de state decat ”in circumstante extraordinare”: ”represiuni masive”, ”miscari de independenta putrernice si extrem de violente”. Cum a fost cazul in 1990 in ex-Iugoslavia. ”Catalonia nu se incadreaza in nici una din aceste categorii, nici Republika Srpska si nordul Kosovo”, potrivit lui Bieber.