Camatarii Dragnea si Dancila

Niciunul nu e mai breaz ca celalalt. Nici nu stiu cum le-as putea spune altfel. Dau cu o mana si iau cu 20. Sunt camatari in toata regula. Experti in camataria vorbelor politice. Specialisti in camata cu promisiuni fara acoperire. Te imprumuta cu starea de bine pe care, in realitate, o gasesti numai pe hartie. E o camata atipica, pentru ca te imprumuta cu bine chiar daca nu ai nevoie. Tu esti deja satul de ei si nu mai vrei nimic, dar ei iti baga binele pe gat cu forta. Si, sa te fereasca sfantul sa-si vrea inapoi imprumutul, pentru ca, la ei, tot tu esti dator, desi nu ai cerut nimic.

De platit, platesti oricum. Nu dintr-o data si nu din prima. In timp, ca sa nu-ti dai seama cum vine treaba cu taxele, cu accizele, cu impozitele sau alte dari la stat, de parca ar exista o lege care sa te oblige sa platesti nepriceperea lor in a conduce. Mai sunt si alte cuvinte care incep cu „ne”, la fel de potrivite.

Binele nu e proprietate, ci doar un imprumut

Celebrul Program de guvernare cu care PSD a castigat alegerile s-a dovedit o mare cacealma. O farsa sinistra jucata alegatorilor. Lumea s-a lasat imprumutata cu un bine iluzoriu. Dragnea este convins ca a fost ales pentru ce scria in documente. In realitate, liderul PSD a fost ales in varianta „raul cel mai mic”. Si asta pentru ca, in lipsa unei oferte generoase, alegatorul s-a multumit cu promisiuni despre care, atunci, nu stia ca sunt vise asternute pe hartie. 80 la suta din Program zace pe o coasta, ca o balena esuata pe care nimeni nu are cum s-o mai miste din loc. Acolo moare. 10 la suta pare a se fi realizat, iar inca 10 la suta se zbate intre nu stim cum sa facem, sa vedem, sa testam, sa simulam, sa incercam. Te intrebi ce ai votat, pentru ca astea nu figurau in Program? Te intrebi care e camata? Simplu. Ai luat de bune niste promisiuni de bine, Dragnea si-a tras castigul ajungand unde visa, iar tu, acum, platesti datoriile cat nu a facut tot imprumutul. Si, ca sa ne lamurim, binele nu va intra niciodata in deplina ta posesie si proprietate. Doar se imprumuta.

Cu fundul in sus

Nu fost de ajuns Programul de guvernare. Sau poate Dragnea si-a dat seama ca nu mai tine pacaleala. A trebuit sa inventeze altceva, un alt program. De data asta, unul pentru urmatorii 22 de ani. Este cel de care a vorbit la Congresul PSD. Pai, cu primul cum ramane? Si, ca sa fie sigur ca prinde la prostime, a tras repede si un proiect de lege privind elaborarea si actualizarea Strategiei nationale pe termen lung „Romania 2040”. Adica, nu ne jucam, o sa fie lege. Cine crede ca strategia asta ar cuprinde altceva fata de Programul de guvernare se insala amarnic. Sunt aceleasi lucruri, sintetizate si imbracate altfel. Dar tot promisiuni raman, pentru ca Dragnea nu este in stare sa realizeze ceva, ci doar sa promita. Regret – doar asa, din politete, zic – dar personajului nu ii pot acorda nici cel mai mic credit. Nu m-a convins niciodata ca stie despre ce este vorba in jurul lui si nici ca macar 20 pagini din fiecare document i-ar apartine in totalitate, ca rod al mintii lui. Sau poate tocmai de aia a iesit totul cu fundul in sus, ca a fost gandit de el?

Teapa de la Teleorman

Te intrebi, ca atare, de ce ar minti Ponta cand il acuza ca, la fel, cu promisiuni nenumarate, a procedat si in Teleormanul de bastina? Le-a dat oamenilor o hidrocentala, un aeroport, o autostrada si un spital regional. Nu sunt vizibile si nici palpabile, caci exista doar pe hartie. Daca or mai exista si hartiile alea. Le-a dat un imprumut cu iluzii, a luat castigul caci si-a facut drum liber in politica, iar oamenii platesc de pe urma lui cu propria stare de subdezvoltare in care se zbat.

Lasati argintaria pe masa

Ca sa nu ramana mai prejos, Viorica Dancila vine si ea cu un program de dezvoltare a Romaniei. Pe 100 de ani! Sa razi sau sa plangi? Ce contine? La fel, spitale regionale – e clar ca oamenii astia au o obsesie! – autostrazi, porturi, aeroporturi, o flota de aeronave care va strabate lumea in lung si-n lat, programe pentru mame, pentru copii, pentru bunici, cred ca si pentru vecinii de palier, laptele si mierea se vor scurge din cer si ne vor pata existenta si hainele. In agricultura, spicul cat pomul, oul cat pepenele si oaia cat vaca. La export sau aici? Pana una alta, Guvernul ei nu e in stare sa rezolve propria rascoala fiscala, caci revolutie nu e. In schimb, premierul face camata cu aceleasi promisiuni. Noi iti dam, tu ne alegi mai departe si mai vedem cine si cat plateste. Doamna, eu va rog un singur lucru. Cand plecati, lasati argintaria pe masa. Poate mai recuperam din pagube.