Cacealmaua lui Iohannis

Nu l-am vazut pe Klaus Iohannis sa fi fost descumpanit sau iritat de insistenta si graba cu care PSD voia sa-si vada omul incalecat in saua puterii. Si-a motivat decizia numai pe baza algoritmului politic, fara sa se piarda in explicatii care ar fi dat apa la moara opozitiei. Parea un fel de targ stabilit departe de ochii lumii, dar mi se pare prea devreme ca sa bag mana in foc pentru asta. Cred ca altele au fost socotelile puse la punct in culisele Cotrocenilor.

Nu cred ca Iohannis a fost speriat de nervii Olgutei Vasilescu, de povestea cu suspendarea daca nu accepta propunerea PSD si alte snoave. A lasat partidul sa-si umfle muschii, sa faca figura frumoasa la public, iar el si-a vazut de treaba. Mai pe romaneste spus, de cacealmaua pe care o simt pusa la cale.

Dragnea, ti-ai luat-o!

Avea nevoie Klaus Iohannis de vreun scandal, cu surle si trambite? Exclus. Nu l-ar fi ajutat cu nimic. Ii trebuia un Codrin Stefanescu uitat in vreo televiziune si intors mereu cu cheia, care sa croseteze nonstop proteste ieftine si cimilituri politice? Nu. Sau un Dragnea care sa foloseasca acelasi dublu limbaj, desi in niciunul nu spune mare lucru? La ce bun? Lucrurile s-au rezolvat mai simplu, chiar daca opozitia a marait si inca o s-o mai faca. Sub acoperirea algoritmului de care vorbeam, pe care l-a si invocat de vreo doua ori, Iohannis i-a oferit lui Dragnea ce-si dorea, fara ca acesta sa simta ca e un cadou otravit. Poate parea un gest urat, dar de cand la masa pokerului politic se petrec lucruri frumoase? Dragnea a plecat radios, convins fiind ca a castigat. Si fericit ca va avea ce povesti nepotilor despre cum l-a batut el pe Iohannis. In realitate, neacademic, dar pe intelesul tuturor, si-a furat-o. Si inca in ce hal.

Felia mica sau nimic

Acceptarea Vioricai Dancila ca prim-ministru al Romaniei nu mi se pare a fi un succes. Nu stau acum sa desfac si sa analizez sensul sintagmei „lipsita de anvergura”, pe care analistii politici impartiali si onesti i-o lipesc lui Dancila pe frunte, ca pe o eticheta. Toata lumea stie cum se traduce asta in limba de zi cu zi. Liderul PSD este insa atat de fericit, de parca si la metrou anuntul s-a modificat in „urmeaza statia Dancila, cu peronul la Dragnea”. Si toate peroanele, de acum inainte, vor fi la Dragnea. Eronat! In realitate, Iohannis este castigatorul, oricat de mult ar supara asta urechile social-democratilor. La anul, pe vremea asta, Romania se va afla la carma Pesedintei UE deja de trei saptamani. Nu sub alt presedinte, ci tot cu Klaus Iohannis.  Un Iohannis pe care UE, dupa serviciile aduse ei, stiute sau mai putin stiute, nu-l va lasa cu ochii in soare. Marketingul pus in miscare cu mult inainte, o masinarie imensa pe care Dragnea nu are cum sa si-o imagineze, va fi de-a dreptul zdrobitor. Mai urmeaza, pana in iunie 2019, adica pe perioada mandatului, promovarea unei Romanii conduse tot de Iohannis. Doar naivii mai pot crede ca va mai deranja cineva armonia din gradina Cotrocenilor. Iar la alegerile din noiembrie Klaus Iohannis va merge zambind si sigur de victorie. De ce? Pentru ca, pana atunci, il va lasa pe Dragnea sa fie fericit cu o victorie de etapa, nu cu un campionat castigat. Iohannis nu va mai avea nevoie de romani cu aceeasi disperare ca in 2014. Promovarea lui, pe canale si cu mijloace pe care nu avem cum sa ni le inchipuim, ii va aduce pana si pe pesedisti in faza de a-l vota fara remuscari. De ce ar mai ridica Dragnea glasul? Si-a luat deja felia din marul puterii. Pe cea mai mica.