Romania a transmis Comisiei Europene Programul de Convergenta, angajandu-se ca va adopta moneda europeana la 1 ianuarie 2019. Ambitia guvernantilor se bazeaza pe un deficit bugetar mic – generat nu de politici economice si fiscale , ci de taierea investitiilor in infrastructura – si pe o crestere economica iluzorie, care nu asigura convergenta reala. Socul si costurile aderarii prea devreme la zona euro vor fi suportate, in primul rand, de populatie, care va saraci brusc, generand scaderea consumului si reducerea activitatii IMM-urilor, care isi vor reduce sau chiar inchide activitatea.
Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, atrage atentia, de mai bine de doi ani, asupra reevaluarii termenului de aderare la zona euro. In numeroase cazuri, el a avertizat ca simpla convergenta cu criteriile Tratatului de la Maastricht nu ne califica automat pentru adoptarea monedei unice. E drept, Isarescu a amintit recent ca aceste criterii sunt, in majoritate, indeplinite deja de Romania:
– stabilitatea preturilor;
– deficit bugetar de cel mult 3% din PIB si datorie publica de cel mult 60% din PIB;
– stabilitatea cursului de schimb;
– convergenta ratelor dobanzilor pe termen lung.
Cu ce se lauda guvernantii?
Romania a transmis, recent, Comisiei Europene, Programul de Convergenta, angajandu-se ca va adopta moneda europeana la 1 ianuarie 2019. In argumentatia postata de autoritati pe site-ul Ministerului Finantelor se mentioneaza ca, in 2014, in Romania, PIB a crescut cu 2,8%. Potrivit sursei, in perioada 2012-2014, prin politica bugetara caracterizata de un management prudent al cheltuielilor publice s-au inregistrat progrese importante in vederea reducerii riscurilor. Deficitul bugetar pentru 2014 a fost de 1,5% din PIB, sub media deficitului bugetar pentru zona euro, de 2,4% din PIB, si pentru UE28, de 2,9% din PIB. Recapituland, constatam ca PIB-ul a fost ajutat aproape exclusiv de consum, nu de crestere economica pe baza investitiilor, iar deficitul s-a redus prin taierea cheltuielilor bugetare, in special de la infrastructura. Orice student la ASE poate spune ca acest lucru va duce la reducerea atractivitatii Romaniei din punct de vedere economic si la plecarea investitorilor straini, satui sa-si rupa camioanele pe drumurile proaste de la noi.
Convergenta reala, imposibila pana in 2019
Potrivit unui studiu al BNR, pentru a nu periclita stabilitatea financiara a zonei euro, nivelul PIB/locuitor ar trebui sa ajunga la circa 60% din media UE, dar pentru aceasta ar fi necesari:
– zece ani cu o crestere economica de doua puncte procentuale pe an in favoarea Romaniei;
– sapte ani cu un plus de trei puncte procentuale pe an;
– cinci ani cu o crestere de patru puncte procentuale pe an.
In ritmul actual de crestere, facand o medie si incluzand si anul 2014, am avea nevoie de aproximativ opt ani, adica pana in 2022, doar pentru a intra onorabil in mecanismul ratelor de schimb, in care trebuie sa mai stam inca doi ani, inainte de renuntarea la moneda nationala. Asadar, vorbim de 2024 ca fiind – teoretic – anul adoptarii monedei unice in conditii de siguranta economico-financiara pentru noi si zona euro. Cu toate acestea, guvernantii au anuntat Comisia Europeana ca isi pastreaza angajamentul din Programul de Convergenta anterior de adoptare a monedei euro incepand cu data de 1 ianuarie 2019.
