Guvernul brazilian sustine 500.000 de operatii de chirurgie estetica pe an, in Brazilia frumusetea fiind considerata unul din drepturile omului.
In majoritatea tarilor din lume, in frunte cu Coreea de Sud (unde au loc cele mai multe operatii estetice pe cap de locuitor din intreaga lume) orice persoana care doreste un lifting, o liposuctie sau alte interventii trebuie sa plateasca bani greu. Aceste proceduri nu raspund direct unei probleme de sanatate si sunt considerate in majoritatea cazurilor ca un lux. Nu si in Brazilia, unde rectificarea aspectului fizic este un drept al oricarui cetatean. Chestiunea estetica este sustinuta de stat, care acopera anual sute de mii de operatii estetice. 
Brazilia este al doilea mare consumator de chirurgie plastica din lume. Asigurarile de sanatate braziliene acopera costurile unor interventii precum rinoplastii, mamoplastii etc. Care, atunci cand sunt realizate in spitale publice, nu-i costa nimic (sau aproape nimic) pe pacienti.
Frumusetea, sinonima cu reusita
Acest sistem unic in felul sau se explica in parte prin importanta pe care o acorda brazilienii aparentei. ”Frumusetea este un factor determinant pe piata muncii, pentru a-ti gasi o partenera/partener si pentru a-ti face loc in inalta societate”, explica antropologul Alvaro Jarrin, autorul cartii ”The Biopolitics of Beauty – Cosmetic Citizenship and Affective Capital in Brazil”. Fara a uita sa precizeze ca acest rationament se aplica mai ales femeilor. Insa ”democratia estetica” are radacini mai vechi, la inceputul anului 1920 cand un val de eugenie difuza ideea ca frumusetea, infrumusetarea, este o ”masura de progres rasial al unei natiuni”. Intr-o tara caracterizata de diversitate etnica si de metisaj, idealul unei frumuseti uniformizate care glorifica trasaturile occidentale in detrimentul comunitatii afro-braziliene a inceput sa prinda teren.
Gratis, gratis, dar esti cobai
In anii 50, celebrul chirurg brazilian Ivo Pitanguy l-a convins pe presedintele Juscelino Kubitschek ca ”dreptul de a fi frumos” este la fel de important ca alte preocupari de sanatate. Pitanguy a dezvoltat o teorie in care demonstra potentialele consecinte psihologice devastatoare ale ”urateniei”, in fata carora, arata el, corpul medical trebuia sa gaseasca un raspuns. In 1960, Pitanguy a deschis prima clinica unde saracii erau operati gratuit sau pe bani putini. Insa in aceste interventii ”low-cost” numerosi pacienti au servit drept cobai chirurgilor tineri care abia isi faceau mana. ”Dreptul la frumusete” si-a aratat si reversul medaliei. Victime ale unui sistem de sanatate cu doua viteze, brazilienii cu venituri mici au trecut prin bisturiele unor chirurgi aflati la inceputul meseriei, ba chiar si ale unor studenti medicinisti.”Au devenit subiecti de experimente si un mare numar din ei mi-au spus ca sunt nemultumiti de rezultatele obtinute”, a marturisit Alvaro Jarrin.
Care malpraxis?
Chirurgii plasticieni brazilieni sunt cu siguranta printre cei mai cautati din lume. Dar cauzele reputatiei lor par a fi mai putin stralucitoare. Raspunsul il da tot Alvaro Jarrin: ”In timpul unui colocviu international care a avut loc in Brazilia, un chirurg american cu care m-am intretinut mi-a spus: Chirurgii brazilieni sunt pionieri. Stiti de ce? Pentru ca nu au bariere institutionale sau legale in materie de dezvoltare de noi tehnici. Ei pot fi cat vor de creativi”. In traducere, explica Jarrin, ”exista foarte putine reglementari care ii protejeaza pe pacientii defavorizati de rele practici. Intr-o tara in care aparenta este direct legata de cetatean pacientii accepta sa devina subiect de studiu contra unei promisiuni de frumusete. O alegere deseori gresita ale carei consecinte pot fi teribile”.
