Am crezut ca vom avea un Guvern. Ca se va stabili imediat cine da si cine nu. Ca se va lua in calcul doar experienta si capacitatea de a construi ceva bun pentru Romania. Altceva decat castele din vorbe si sloganuri politice. Ca se vor cauta doar oameni cu idei ce vor putea fi puse imediat in practica. Dupa cum se misca lucrurile, insa, ori oamenii astia nu exista, ori nu sunt rude cu cine trebuie. Se pare ca soferii sau amantele au mai multe sanse de a se aseza pe vreun scaun guvernamental. Unul cat de mic.
Ar fi trebuit ca, la ora aceasta, constructia guvernamentala sa fie definita si fiecare sa stie unde merge si ce are de facut. N-a fost sa fie asa, se amana pentru vineri, pentru ca varul de la Sascut si fina de la Darabani nu au incaput pe liste. Si nici blonda aia cu Horticultura la baza nu si-a gasit locul la Energie. Sau la Finante.
Trocul cu functii
Daca te iei dupa vorbele lor, ai crede ca se lucreaza la un Guvern care sa faca Romania sa tasneasca precum o racheta. Nu se termina nimic astazi, nu s-au finalizat negocierile cu liderii de filiale din tara. Mie nu-mi suna bine vorbele astea. In alte state, am auzit si eu de la prieteni, cand se pune problema schimbarii, noul premier vine cu echipa deja alcatuita. La noi, insa, e nevoie de negocieri. Ce negocieri, bibicule? E, de fapt, un troc, termen pe care toti evita sa-l foloseasca. Trocul guvernamental. Nimeni nu-l recunoaste, dar toti il practica. Nu a fost inventat de PSD. Nici de PNL sau PDL, dupa cum nici Viorica Dancila nu e prima care se izbeste de el.
Nea Vasile de la Judet!
Sa fim cinstiti, e o bisnita cu functii. Toti vor in Guvern, pentru ca acolo sunt banii. Un baron local vine doar cu voturile care atarna greu in partid. Ca sa ajunga la bani are nevoie de un om pe care sa-l aseze la masa unde se impart bucatele. Targuiala pentru un scaun si-a schimbat numele in negociere. Doar naivii mai pot crede ca este altceva decat o invoiala cu accent de bisnita. Ministere, functii de secretari si subsecretari de stat, sefi de agentii si de institutii deconcentrate, directii de prin ministere, servicii despre care n-ai auzit in viata ta, totul se tranzactioneaza. Se negociaza, cum zic facatorii de guverne. Se bisnitaresc, as spune eu. Se platesc datorii, se fac cadouri sau se cer drepturi despre care multimea nu trebuie sa stie. Mai vrei sprijin si voturi multe? Ia bag-o, atunci, pe asta mica a lui „Nea Vasile de la Judet” (intotdeauna cu „J”) pe un post de facut ceva la Externe. A terminat liceul de coregrafie, da’ invata ea, ca vrea sa ajunga ambasador.
Pesches politic
Cea mai mare batalie nu se da pentru vreo functie de ministru, acolo sunt alte interese, ci pentru locurile de dedesubt, pana la pozitiile unde se poate prinde repede cheag. Una e sa mori referent pe la vreun Consiliu Judetean, pierdut in anonimat, si alta e sa ajungi sef de cabinet sau macar sofer pe la vreun director din minister. Una e sa te plafonezi ca amanta pe plan local, si alta e sa ajungi consilier pe probleme de comunicare. Ce naiba, suna altfel! De ce e greu cu formarea Guvernului? Pentru ca fiecare are pretentii, fiecare are obligatii incepand cu verii lui si terminand cu amantele altora. Pentru ca acum, intr-o noua formula, Dragnea a descoperit ca gurile partidului sunt prea multe pentru cele doua maini ale lui. Si pentru ca aici, la portile Bizantului, obiceiul peschesului politic nu va disparea niciodata.
